“Superimunitatea” aruncă-n aer mediul de business

Inepţiile legislative ale aleşilor noştri pot afecta iremediabil statutul României de ţară democratică şi europeană. Mai mult, instituirea unei imunităţi sporite pentru înalţii dregători ai cetăţii va afecta considerabil şi economia.
Dincolo de problemele pe care le vom avea la întocmirea raportului pe justiţie şi de decredibilizarea în faţa instituţiilor europene, România va suferi enorm şi în plan economic din cauza legilor pe care parlamentarii români le-au emanat, pe şest, la ceas de seară.   Ştirile despre privilegiile pe care demnitarii români şi le-au pregătit în taină au făcut deja înconjorul lumii şi îi îngrijorează foarte tare pe investitorii străni. Gândiţi-vă că nicio companie serioasă nu va mai veni să facă afaceri într-o ţară în care statul de drept este pus foarte serios în pericol de o clasă politică iresponsabilă. Este inadmisibil ca un înalt demnitar al statului român să fie, practic, exonerat de răspundere penală pentru fapte de corupţie. Ştim cu toţii că majoritatea cazurilor de luare de mită, abuz în serviciu, trafic de influenţă, fals etc au legătură cu activităţi economice. Iar în acest context, cine mai vine să investească într-o ţară în care există toate premisele ca economia de piaţă şi competiţia să fie profund viciate de firmele de partid care nu vor mai avea nicio teamă să şpăguiască în stânga şi în drepata pentru a înhăţa contracte pe bandă rulantă. Dincolo de acest aspect, ştim cu toţii că banii sunt sensibili la orice ştiri negative (mai ales la informaţii de o asemenea gravitate) şi ne vor ocoli cu siguranţă, dacă legea „Superimunităţii” îşi va produce efectele. Deja am primit semnale de îngrijorare din partea unor oameni de afaceri străini. Chiar aseară m-a contactat un partener care m-a întrebat:”Marian, ce se întâmplă la voi? E real ce am citit în presă!?”. Niciunui om de bună-credinţă nu-i vină să creadă că asemenea lucruri se pot întîmpla într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene, în anul de graţie 2013.   După părea mea, ar fi trebuit să existe legi speciale care să pedepseacă mult mai drastic un înalt funcţionar al statului care săvârşeşte fapte de corupţie. Calitatea de demnitar trebuie să fie circumsanţă agravantă, şi nu atenuantă. Am văzut că reprezentanţii societăţii civile au reacţionat la unison şi au condamnat în termeni foarte duri  iniţiativa legislativă votată de cei 240 de deputaţi ai ruşinii. Sper ca în cele din urmă această lege a „Superimunităţii” să fie aruncată la coşul de gunoi de liderii politici ai coaliţei de guvernare. Măcar în al doisprezecelea ceas să le vină mintea la cap. Sincer, nu ştiu dacă România se va mai face bine!

China, înainte de orice

Știu că în aceste zile bugetul de stat, acciza la carburanți sau disputa dintre Premier și Președinte sunt teme extrem de fierbinți. Eu aș vrea însă, să readuc în atenția dumneavoastră importanța parteneriatului cu China.
Cred că materializarea, măcar a jumătate din proiectele luate în discuție cu ocazia vizitei istorice a premierului Li Keqiang la București, poate produce efecte mai benefice pentru economie decât orice acord cu FMI, poate rezolva și problema bugetului și dilemele Președintelui legate de acciza la carburanți.
Bineînțeles că acum vor sări ca arși cei care consideră că Beijingul se află în “zona gri” și nu ar fi prea frecventabil. Țin să le reamintesc acestora că, în ultimii șapte ani, China a investit aproape 124 de miliarde de dolari și a încheiat peste 1.500 de contracte cu țări din UE, cu SUA, cu Canada și cu Australia. Mai mult, între 2011 și 2013, companiile chinezești au investit peste 1,6 miliarde de dolari în Franța, Germania și Marea Britanie. Cred că orice alt argument pro China este de prisos.
Prin urmare, l-aș sfătui pe premierul Ponta să aibă ca obiectiv de grad zero implementarea proiectelor pe care le-a discutat cu delegația chineză care a fost la București la sfârșit de noiembrie 2013. Nu există misiune mai importantă pentru acest Guvern decât aceea de a vedea banii chinezilor injectați în economia românească. Sper ca toate memorandumurile semnate la București să nu sfârșească, prin buna tradiție românescă, la fel ca toate proiectele desenate de-a lungul timpului de politicienii români. Adică la coșul de gunoi al istoriei post-decembriste. Spun asta, întrucât dacă ar fi fost se ne luăm după toate proiectele și promisiunile guvernanților din ultimii 23 de ani, România ar fi trebuit să fie acum o Elveție a Estului. Din păcate, suntem la marginea Europei din toate punctele de vedere.
Așadar, domnule Victor Ponta, lăsați-l în pace pe Președintele Băsescu. Miza conflictului cu dumnealui este insignifiantă în comparație cu șansa uriașă pe care o aveți în față. Dacă veți rata “proiectul China”, istoria nu vă va ierta.Chénggōng!

Cum a ucis Naționala lui Piți afacerile

Eşecul Naţionalei din dubla cu Grecia poate fi privit și din altă perspectivă, și anume din cea a afacerilor.  Businessurile ce se fac de obicei în jurul unei echipe calificate la o mare competiție sportivă au fost lovite prin ricoșeu de neputința tricolorilor din dubla cu grecii.

Ratarea calificării va afecta şi o parte din mediul de business. Companii, de la cele din media la cele din turism, vor avea de suferit din cauza lui Torje, Tănase&comp. Toate aceste firme ar fi putut să-şi rotunjească conturile dacă România ar fi fost prezentă la Mondialiul brazilian.
O calificare ar fi stârnit, fără îndoială, un interes major pentru orice informaţie din tabăra Naţionalei, ceea ce ar fi crescut audienţa ziarelor de sport şi a emisiunilor TV de profil. Acest lucru s-ar fi tradus în tiraje mai mari pentru gazete şi încasări substanţiale din publicitate pentru televiziuni (mai ales în perioada desfăşurării campionatului).
De asemenea, agenţiile de turism ar fi avut de câștigat, întrucât s-ar fi găsit cu siguranţă câteva mii de români dornici să meargă în Brazilia pentru a urmări live naţionala lui Piţi. Şi companiile aeriene ar fi încasat sume frumuşele pentru transportul staff-ului Naţionalei şi a suporterilor spre „Patria lui Pele”.
Firmele de echipament sportiv şi cele de modă ar fi putut să încheie contracte importante cu FRF pentru furnizarea echipamentelor, a materialelor sportive şi a costumelor de prezentare.
Chiar dacă diferenţa de fus orar ar fi dus, probabil, meciurile României la ore imposibile, sunt convins că ar fi existat destui „nebuni frumoşi ai marilor stadioane” care să fi umplut pub-urile din toată țara pentru a vedea partidele echipei naționale. Asta s-ar fi tradus în vânzări substanţiale pentru localurile care ar fi organizat vizionarea Mondialuli brazilian.
Din păcate însă, Mitroglou, dar și băieții noștri au făcut ca planurile de business ale afaceriştilor români să se năruie precum un castel de nisip.
Dar nu-i nimic! La vară mergem în vacanţă în Grecia şi vedem Mondialul de pe nisipul fin al plajelor însoritei Elada. Hai România!

Mi-e dor de Seniorul Coposu!

Luna asta se împlinesc 18 ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Ce repede au zburat anii şi cât de mult i-am simţit lipsa în toată această perioadă!

Privind spectacolul grotesc pe care politicienii noştri îl dau zi de zi, cred că ar trebui să-l apreciem cu atât mai mult pe fostul preşedinte al PNŢCD. Batjocorit, umilit şi înjurat în acea perioadă tulbure de după Revoluţie, Corneliu Coposu a avut întotdeauna puterea să-i trateze cu decenţă şi senioritate pe toţi cei care îl răniseră atât de mult. “Nu mi-am pierdut încrederea în oameni şi foarte curios, nu am fost persecutat niciodată de sentimentul răzbunării”, spunea Corneliu Coposu. Asta spune foarte multe despre ceea profunzimea şi calitatea umană a fostului lider PNŢCD, mai ales în condiţiile în care a suferit enorm în puşcăriile comuniste.

Rămân la părerea că Seniorul a fost singura personalitate politică pe care România a avut-o după 1989. Mulţi au spus că dl.Corneliu Coposu a fost  Preşedintele moral al României. Cu siguranţă, guvernarea CDR din perioada 1996-2000 ar fi arătat cu totul altfel dacă Seniorul ar fi trăit. Din păcate a plecat prea repede dintre noi şi nu a reuşit să ducă la bun sfârşit tot ce îşi propusese să facă pentru România. Chiar şi aşa, noi românii, îi datorăm foarte multe lui Corneliu Coposu. Deşi după Revoluţie, a fost tot timpul în Opoziţie, Seniorul a pledat întotdeauna pentru România în toate cancelariile lumii pe care le-a vizitat. Aderarea la NATO si, mai târziu la Uniunea Europeană, i se datorează în bună măsură şi lui Corneliu Coposu.

Din păcate, aşa cum se întâmplă de obicei, ajungem să apreciem marile personalităţi atunci când pleacă dintre noi. Aduceţi-vă aminte că la funeraliile Senorului au participat peste 100.000 de oameni, iar astăzi mai toţi îi evocăm personalitatea.

A murit fidel principiilor sale despre democraţie şi crezului său monarhic: “Am convingerea, şi cu ea mă voi duce dincolo, că România va păşi pe calea democraţiei numai prin Monarhie. Avem datoria sfântă să-L aducem pe tron pe Regele nostru”.

Mi-e tare dor de Seniorul Coposu!

Un Guvern de CEO

Citeam recent un articol despre Andrej Babis, miliardarul care a bulversat întreaga clasă politică din Cehia. Intrat în “sistem” de doar doi ani, Babej a reuşit să ajungă, cu partidul său ANO, numărul doi în Parlamentul de la Praga. Cu sloganul “Noi nu suntem politicieni, noi muncim”, Babej a devenit peste noapte unul dintre cei mai importanţi oameni politici din Cehia, ziariştii numindu-l chiar “omul de care care atârnă viitorul ţării”.

Parcurgând articolul, mă gândeam dacă România ar fi pregătită să accepte la vârful politicii un om de afaceri serios, onest care să poată decide strategii, direcţii de acţiune, proiecte, bugete şi care să se ghideze doar după propria conştiinţă şi pregătire profesională (cam greu, aşa-i?).

Zilele trecute, mi-a căzut în mână topul celor mai admiraţi CEO din România. Instantaneu, m-am gândit cum ar arăta ţara noastră dacă ar fi guvernată de cei prezenţi în acest clasament. Să spunem că Mariana Gheorghe, CEO la Petrom, ar ocupa portofoliul de prim-ministru (o femeie prim-ministru, ce ziceţi?). Mişu Negriţoiu, chairman la ING Bank, Ministrul de Finanţe, Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari fermieri, Ministrul Agriculturii, Florin Talpeş CEO Bitdefender, Ministrul Tehnologiei Informaţiei, Mihai Marcu, CEO Medlife, Ministrul Sănătăţii, Ioan Lazăr, CEO Lazăr Internaţinal, Ministrul Transporturilor, Marcel Barbuţ, CEO Adeplast, Ministrul Dezvoltării Regionale, Gabriel Comănescu, CEO Grup Servicii Petroliere, Ministrul Economiei, Dragoş Pavăl, CEO Dedeman, Ministrul Marilor Proiecte, Dan Şucu, CEO Mobexpert, Ministrul Mediului de Afaceri si enumărarile ar putea continua.

Sunt convins că un Cabinet care ar avea în componenţă asemenea nume ar merge excelent. Aceşti oameni sunt obişnuiţi să facă performanţă, ştiu să pună în operă un proiect ştiu să-l urmărească, să respecte dead-lineuri, ştiu să facă şi să respecte bugete, ştiu să facă reformă şi să restructureze, ştiu să motiveze, dar şi să sancţioneze proprii angajaţi.

Cu un asemenea Guvern, sunt convins că vom avea o strategie economică clară, vom avea direcţii concrete de acţiune, obiective şi criterii de performanţă bine-definite. Într-un cuvânt: vom avea prosperitate

Sunt conştient că tot ceea ce am scris este doar un exerciţiu de imaginaţie, până la urmă o utopie. Dar sincer că mi-ar plăcea ca acest exerciţiu de imaginaţie să devină realitate într-o bună zi.

Agricultura, pariul următorilor zece ani

Tot vorbim de la Revoluție încoace despre potențialul agricol al României, despre faptul că țara noastră ar putea asigura hrana pentru cel puțin 80 de milioane de locuitori. Din păcate însă, suntem departe de acete performanțe.

Hypermarketurile sunt pline de cartofi din Olanda, de morcovi din Turcia, de ardei din Franța, de usturoi din China, de mere dinSpania și pere din Brazilia. Fermierii noștri nu au forța necesară și nici competitivitatea de a pătrunde în marile lanțuri de retail, care reprezintă o piață de desfacere extrem de importantă pentru producătorii de legume și fructe. Asta ca să nu mai discutăm despre producătorii de cereale care stau la mâna samsarilor și a proprietarilor de silozuri și sunt nevoiți să vândă pe mai nimic producții-record de grâu, porumb etc.

Cauzele sunt multiple și nu aș vrea să intru prea mult în detalii. Aș aminti doar faptul că în țara noastră, încă se face agricultură cu plugul tras de boi și cu asta cred că am spus aproape totul despre starea generală a acestui sector.
În România nu există o clasă de mijloc puternică a fermierilor care să facă agricultură cu mijloace moderne pe suprafețe compacte de teren și care să aibă strategii de business bine puse la punct. Noi avem o pătură subțire, extrem de subțire, de agricultori, pe care poți să-i numeri pe degetele de la două mâini, care fac într-adevăr performanță. În rest nimic!
Soluția pentru a trece de statutul de speranță veșnică în domeniul agriculturii este stimularea antreprenoriatului în acest domeniu. Am văzut că Guvernul are un proiect în acest sens și oferă 70.000 de euro celor care vor să-și deschidă un business în agricultură. O inițiativă bună, dar după părearea mea insuficientă, întrucât acei tineri care decid să se mute la țară și să înceapă o afacere agricolă au nevoie, în afară de bani, și de trainning, de sprijin logistic. Spun asta pentru că a face performanță în agricultură nu este deloc simplu. În România succesul ține de Doamne-Doamne. Dacă dă ploaie, atunci facem performanță, dacă nu dă ploaie atunci vorbim despre dezastru. Dacă vrem să fim competitivi, trebuie să schimbăm această paradigmă. Și asta nu o putem face decât printr-un program coerent de sprijinire a antreprenoriatului rural. Numai așa putem crea acea pătură de fermieri capabili să câștige bătălia cu importatorii de produse agricole și să invadeze supermarketurile și hypermarketurile cu produse made in Romania. Dar pentru avem nevoie de oameni capabili, de antreprenori cu experiență care să gestioneze un astfel de program național de stimulare a celor care vor să înceapă un business în agricultură. Finanțarea fără mentoring, fără trainning este total ineficientă. În proiectul de înființare a Agenției Guvernamentale pentru Start-upuri, pe care l-am creionat cu specialiștii din cadrul Romanian Business Accelerator, și pe care l-am înaintat Primului Ministru, am prevăzut un capitol special referitor la afacerile din agricultură, tocmai pentru eu cred că IT-ul și agricultura sunt domeniile strategice pe care România trebuie să parieze în următorii zece ani.

Începe Maratonul Start-upurilor. Vă aștept!

Luni 30 septembrie, începând cu ora 10.00, începe “Maratonul Start-upurilor”. Evenimentul, organizat în parteneriat cu Unicredit Țiriac Bank, va avea loc la sediul băncii din B-dul Expoziției nr 1F. În cadrul “Maratonului Start-upurilor”, 50 de tineri, care doresc să inceapă propria afacere, vor avea ocazia să-și prezinte ideile de business în fața unui juriu compus din antreprenori de succes și manageri de top din România.

Vă puteți înscrie pe www.roaccelerator.ro

Premiul cel mare, în valoare de 10.000 de euro, va fi acordat celui/celei care va prezenta cea mai bună și fezabilă idee de business.

“Maratonul Start-upurilor” face parte din programul inițiat de Romanian Business Accelerator de susținere a antreprenoriatului românesc, ca soluție de creștere economică și de combatare a șomajului în rândul tinerilor.

Vă aștept

Domnule Adrian Vasilescu, greșiți fundamental!

Întotdeauna l-am apreciat pe consilierul guvernatorului Mugur Isărescu. Îi citesc constant opiniile pe care le publică în diverse ziare si mi-a plăcut mereu echilibrul de care dă dovadă și profunzimea analizelor pe care le face.

Acum câteva zile însă, domnul Vasilescu a avut o intervenție la un post de televiziune, care, vă spun sincer, m-a surprins. Domnia sa spunea că ar fi bine ca privatizarea CFR Marfă să nu mai aibă loc și că ar fi mai uitilă o echipă de manageri privați care să scoată compania din situația gravă în care se află în prezent.

Îmi permit, cu toată condescendența, să-i spun domnului Adrian Vasilescu că în acest caz greșește. Și am să argumentez.

Privatizarea, făcută cu respectarea tuturor prevederilor legale și în interesul statului, reprezintă cea mai bună soluție pentru societățile găunoase pe care statul încă le mai păstorește. Nu mai este un secret pentru nimeni că statul nu este în stare să gestioneze absolut nimic.  Istoria ne-a dovedit-o, iar exemplele sunt nenumărate: Tarom, Hidroelectrica, Oltchim, CFR Călători etc. Ca să nu mai vorbim de cum arăta Petrom înainte de privatizare și cum arată acum.

Vremelnicii directori care au condus marile companii de stat nu au facut altceva decât să le devalizeze. Au manageriat fie în interesul unor găști de partid, fie pentru anumite cercuri dubioase de businessmani, fie chiar pentru propriul interes. Credeți că îi pasă cuiva de banul public? Credeți că îi pasă cuiva de salariații și de activele companiei? Credeți că îi pasă cuiva dacă respectiva societate de stat face sau nu profit? Nici vorbă!

Mulți dintre managerii de stat nu au condus în viața lor nici măcar un butic. Habar n-au ce înseamnă management performant, ce înseamnă marketing, ce înseamnă strategie de business.

Milton Friedman spunea că dacă unui Guvern îi dai să administreze Deșterul Sahara, în cinci ani va avea deficit de nisip. Cred că nu există o descriere mai plastică cu privire la competențele de manager ale statului.

Eu cred că firmele trebuie să fie private. Autoritățile nu trebuie să administreze companii. Ele trebuie să facă politici publice, să creeze un cadrul fiscal și legislativ care să fie propice pentru performanță.

Fără discuție, privatizarea responsabilă este cea mai bună soluție pentru a scăpa de companiile de stat care produc pierderi de sute de milioane de euro.

Ideea aducerii managerilor privați în companii de stat mi se pare un fel de struțo-cămilă care, în România, nu va da roade. Cred că recentele exemple CFR și Tarom sunt cât se poate de sugestive. Managerii privați, puși în fruntea acestor companii, au plecat înainte de a-și începe mandatele. La noi vor interveni întotdeauna interse meschine de partid care vor scurtcircuita conceptul de management privat. Asta pentru că până la urmă acținonarul majoritar este tot statul care adăpostește sub pulpana lui mărinimoasă o grămadă de lichele.

Așadar domnule Vasilescu, privatizarea CFR Marfă este obligatorie. Asta dacă vrem să scoatem compania din zodia pierderilor eterne.

Felicitări, doamna Grapini!

Cu câteva luni în urmă, mai precis în luna ianuarie, am avut o dispută televizată cu doamna ministru Grapini legată de introducerea impozitului forfetar. Dumneaiei m-a invitat chiar în biroul ministerial pentru a discuta pe marginea acestui subiect. Am ieșit foarte dezamăgit de la întâlnirea cu doamna ministru pentru că am simțit că nu era, cel puțin la acel moment, deschisă la propunerile mediului de business. Eu chiar m-am oferit să lucrez probono pentru a realiza împreună un plan de stimulare a mediului antreprenorial.

Nu s-a concretizat nimic.

La șapte luni de la acel eveniment, am citit o știre conform căreia dna Grapini declara că l-a convins pe primul ministru Victor Ponta de necesitatea reducerii impozitului pe venit plătit de IMM-uri de la 3% la 1,5%. Măsura ar urma să intre în vigoare din 2014.

Inițiativa dnei ministru Grapini este mai mult decât binevenită. Indiferent de disputa pe care am avut-o cu domnia sa, remarc și salut orice decizie politică care conduce la stimularea mediului de business. Companiile mici și mijlocii au nevoie de o fiscalitate “prietenoasă”, mai ales în actualul context economic global. Antreprenorii sunt gâtuiți de numărul mare de taxe, de fiscalitatea excesivă pe forța de muncă și de birocrația ucigătoare.

În acest context, reducerea impozitului pe venit este o măsură care va dinamiza activitatea firmelor, mai ales a celor aflate la început de drum.

Cred că măsura luată de dna Grapini ar trebui să facă parte dintr-o strategie națională de stimulare a start-up-urilor. Avem nevoie de un program care să conducă la creștere econimică susținută, mai ales că și reprezentanții FMI au cerut Guvernului să ia măsuri de stimulare rapidă a economiei.

Pe lângă reducerea fiscalității, investiții în infrastructură și politici pentru crearea de locuri de muncă, cred că Guvernul ar trebui să ia în calcul înființarea unei Agenții Guvernamentale pentru Start-up-uri.

Știu că există programe de finanțare a tinerilor care vor să intre în afaceri, care au avut rezultate deosebite, dar pentru ca antreprenoriatul să devină un motor de creștere economică avem nevoie de mai mult.

Propun nu doar să finanţăm start-up-urile, ci şi să urmărim evoluţia lor pe perioada până la consolidarea afacerii, dat fiind faptul că rata de succes este mică în primul an de la înfiinţare. În această perioadă-test pentru consolidare, start-up-urilor li se va oferi sprijin pentru consolidare însemnând participarea la: sesiuni de mentoring cu oameni de afaceri autohtoni şi străini; evenimente în plan local: târguri de stratup-uri, prezentări în cadrul unor universităţi; întâlniri de dezvoltare şi testare a proiectelor lor (hackaton).

Spun asta și din următorul motiv: România este pe primele locuri în Europa la numărul de firme înființate, dar pe ultimele locuri în ceea ce privește rata de supraviețuire a unei companii în primele 36 de luni de la înființare.

Pentru a crea o Agenție eficientă dedicată start-up-urilor, Guvernul ar trebui să atragă oameni de afaceri cu experință care să gestioneze întreg programul. Numai așa vom putea să transformăm România într-un hub antreprenorial al Europei de Est.