Ernesto Sirolli: Want to help someone? Shut up and listen!

Ernesto Sirolli este o autoritate remarcabilă în domeniul dezvoltării economice durabile și un spekear recunoscut la nivel mondial. El este fondator al Institutului Sirolli, o organizație internațională non-profit, care promovează antreprenoriatul social. Institutul, condus de Sirolii, a desfășurat mai multe programe  pentru diverse comunități din Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Anglia și Scoția.

Vă invit să priviți această prelegere memorabilă ținută de Sirolli.

vezi video

Boala perfidă a economiei

România se confruntă cu o maladie care va produce efecte devastatoare în următorii 10-20 de ani: îmbătrânirea populației. Nu am văzut niciun politician, niciun un reprezentant al societății civile, niciun om de afaceri să fie preocupat serios de această problemă extrem de severă. După părerea mea, declinul demografic este cea mai mare provocare la care va trebui să facem față în următoarea perioadă. Citeam un studiu realizat recent de hotnews.ro care scotea în evidență faptul că ponderea populației tinere, cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, a scăzut de la aproape 24%, în 1990, la 15%, în 2012. În paralel, ponderea celor în vârstă, de peste 65 de ani, a crescut, în același interval, de la 66%, la 70%.

Această statistică se traduce extrem de simplu și de tăios: forța de muncă activă va regresa continuu, iar costurile privind securitatea socială vor exploda. Acest inversare a polilor demografici va afecta grav economia. Iar cele mai severe efecte se vor vedea după 2020.

Pe lângă presiunea uriașă care va apasa pe bugetul de pensii și pe cel de sănătate, ne vom confrunta cu o diminuare drastică a numărului celor care vor produce pentru economie. Altfel spus, numărul salariaților și al antreprenorilor va fi tot mai mic, va scădea consumul, vor scădea sumele provenite din impozitele pe salarii, se va diminua valoarea taxelor plătite la buget, va scădea valoarea investițiilor. Practic, economia va intra lent într-un proces de amorțire care în timp va duce la colaps. Asemenea celei mai perfide boli – cancerul -, îmbătrânirea populației se va insinua în organismul și așa șubred al economiei și va produce ravagii.

Totuși, cred că nu este prea târziu pentru a combate acest fenomen. Mai avem timp să punem la punct strategii de stimulare a natalității. Și nu ar fi foarte complicat. Familiile care fac copii trebuie recompensate substanțial. Atât la naștere, cât și pe perioada de creștere a copilului. Și sunt convins că ar exista bani în buget pentru așa ceva. Cu două condiții: ca acesta să fie gestionat eficient, iar clientela politică să nu mai aibă acces la banii publici.

Spre exemplu, prin 2010, în Correa de Sud, o țară care se confruntă cu o natalitate scăzută, guvernanții le-au dat sarcină de serviciu celor care lucrau în sistemul bugetar să meargă acasă și să facă copii. Aceștia erau stimulați cu prime consistente de la stat.

Consider că tăierea indemnizației pentru mame și suprimarea celorlalte ajutoare destinate tinerelor familii a reprezentat o greșeală majoră a guvernării Boc. Așa-zișii specialiști în politici publice ai cabinetului de atunci nu au anticipat nicio secundă că austeriatea aplicată de la un capăt la altul, haotic, fără pic de discernământ, poate avea consecințe dramatice pe termen lung. Iar austeritatea aplicată mamelor a fost o eroare gravă.  Toate astea se întâmplă pentru că nimeni nu gândește în perspectivă. Politicile publice se fac tot timpul pe colțul mesei, iar dacă din întâmplare vreun guvern vine cu o idee fezabilă, cel care-i succede, în mod sigur i-o va schimba.

Datele arată că cei născuți în anii ’60 -’70 vor primi la pensie aproximativ 15% din salariul actual. Atât permit resursele actuale ale sistemului de pensii de stat. Vă dați seama ce se va întâmpla cu cei născuți după 1980?

Stimularea natalității reprezintă o temă la fel de importantă ca atragerea investițiilor străine. Din păcate, nici una, nici alta, nu reprezintă priorități de gradul zero pentru clasa politică, dar nici pentru societatea civilă sau pentru mass-media.

De cele mai multe ori dezbaterile televizate aduc în fața telespectatorilor teme sterile de discuții. Nu am văzut în această campanie niciun talk show care să analizeze o temă de maximă importanță pentru dezvoltarea viitoare a societății românești. Cred că am ajuns în punctul în care, fără planuri și strategii concrete de dezvoltare, vom intra încet, dar sigur pe drum fără întoarcere.

ziare.com – Marian Dușan: Din păcate, în România politicul are o influență mult prea mare asupra economiei

Portalul ziare.com a făcut o analiză a impactului clasei politice în economie. Vă invit să citiți în cele ce urmează materialul realizat de Constantin Pescaru.

Intr-o economie slabita, asa cum este cea a Romaniei, o declaratie sau o decizie luata de clasa politica poate afecta grav finantele. In consecinta, guvernantii ar trebui sa sa renunte la interesele proprii si sa fie extrem de atenti atunci cand fac promisiuni sau adopta legi.

Managerul Fondului Proprietatea, Greg Konieczny, este doar unul dintre cei care sustin ca liderii unei tari ar trebui sa aiba o implicatie limitata in acest domeniu.

“Nu credem ca exista alte probleme structurale pe termen lung in afara de interventia politicului in economie, care poate pune in pericol cresterea viitoare a Romaniei”, a declarat oficialul FP, intr-un interviu acordat Ziare.com.

In prezent, statul roman tine “fraiele” economiei si ar trebui sa ia masuri care sa ajute la impulsionarea ei, mai ales ca tara noastra depinde, in mare parte, de conditiile meteo, care influenteaza agricultura, si de exporturile catre zona euro, lovita puternic de criza. In consecinta, Romania are un risc ridicat de volatilitate pe pietele financiare, care provine din acesti doi factori externi, astfel ca stabilitatea ar trebui sa vina din politicile interne.

De altfel, la fel ca in alte state europene, si la noi au fost aplicate masuri de austeritate. Economia si-a revenit usor dupa taierile salariale din 2010, insa alegerile parlamentare de pe 9 decembrie ar putea anula acest efect, mai ales daca prezentarea bugetului pe 2013 se va face in ianuarie.

“Din pacate in Romania, politicul are o influenta mult prea mare in mersul economiei. Daca va uitati ce se intampla in piata, in momentul de fata, veti vedea ca aproape totul este blocat. Cuvantul de ordine: asteptam alegerile. Evident, deciziile proaste si scandalurile politice trag in jos evolutia economica”, a precizat Marian Dusan, presedintele Asociatiei Investitorilor Romani si Straini, pentru Ziare.com.

Cristian Parvan, secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), a identificat principalele cauze pentru care deciziile politice cantaresc atat de mult in economie.

“In cazul Romaniei, este disproportionat de importanta (interventia politicului in economie – n.red.), ca urmare a lipsei infrastructurii, dar si lipsei de concurenta reala pe anumite piete (de exemplu: energie, combustibili). La aceasta se mai adauga legislatia incoerenta, schimbata de nenumarate ori (legea achizitiilor publice OUG34/2006, care a inregistrat peste 60 modificari, fiind una dintre cauzele presuspendarii proiectelor finantate din bugetul european).

Nu mai discutam de Codul Fiscal. In plus, birocratia, numirile politice la companii cu capital de stat sau la conducerea unor institutii pur administrative provoaca tot atatea dificultati mediului de afaceri”, a explicat Cristian Parvan, pentru Ziare.com.

Insa Romania nu este un caz singular. In Europa, din cauza crizei datoriilor suverane, deciziile politicului au influentat, in ultima vreme, mersul unor economii, in special a celor cu probleme, precum Grecia, Spania sau Italia.

“In economiile mature, politicul are o influenta minima in bunul mers al mediului de afaceri. Si asa este normal. Doar niste decizii catastrofale ar putea afecta pietele mature. Este adevarat insa ca, in tarile dezvoltate, clasa de mijloc este puternica, bine articulata, companiile mici si mijlocii sunt solide, nu au problemele pe care le au in Romania. Dar trebuie sa recunoastem, ca in aceste vremuri tulburi, deciziile politice au influentat mai mult decat trebuie economia”, a mentionat Marian Dusan.

El il citeaza pe Milton Friedman, un celebru profesor american de economie, care spunea ca, daca ai lasa Guvernul sa administreze desertul Sahara, in cinci ani de zile ar ramane fara nisip si ca Marea Depresiune, ca si alte perioade de somaj sever, au fost cauzate de managementul prost al Guvernului, nu de instabilitatea economiei private.

Citeste mai departe…

Politicul, mai influent ca niciodată

România a intrat în linie dreaptă. Au mai rămas mai puțin de trei săptămâni până la alegeri și mediul de afaceri este înghețat. Aproape nimic nu se mai mișcă. Toată lumea așteaptă rezultatul scrutinului din 9 decembrie. Într-un fel sau altul fiecare este conectat, mai mult sau mai puțin, la sistemul politic. Evident, că într-o economie matură și în vremuri mai puțin tulburi decât cele pe care le traversăm acum, politicul nu ar fi trebuit să aibă o așa mare influență în economie. Din păcate, asta e situația și nu prea avem cum să o schimbăm. Cel puțin nu acum. De aceea cred că politicienii trebuie să fie mult mai responsabili în următoarea perioadă.

Liderii politici trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate, în următoarea perioadă

Citeam acum câteva zile un raport, dat publicității de Morgan Stanley, care releva faptul că în 2013, economia globală va intra într-o recesiune profundă. În plus, analiștii băncii spuneau că, acum mai mult ca niciodată, perspectivele economice depind de măsurile pe care le vor lua sau nu guvernele şi băncile centrale.

O previziune sumbră. Dacă ar fi să ne uităm cu atenție la ce spunea Milton Friedman, celebrul profesor  american de economie, laureat al premiului Nobel, că “dacă un guvern ar administra Deșertul Sahara, în cinci ani ar avea deficit de nisip”, atunci nu ne putem aștepta la nimic bun pentru economie. În general, guvernanții nu au simțul răspunderii atunci când administrează banul public. Îl cheltuie cu o lejeritate dezarmantă. De obicei, politicienii care ajung într-o funcție publică n-au administrat în viața lor nici măcar un butic și atunci e clar că nu se pricep. Iar dacă nepriceperea e combinată cu hoția, atunci avem un amestec letal care poate pune foarte ușor o țară pe butuci. Ca să nu mai vorbim că politrucii care se cocoață pe cele mai înalte scaune ale guvernării habar n-au de strategii de dezvoltare pe termen lung, de politici de stimulare a mediului de afaceri și de atragere a investitorilor străini.

Citeste mai departe…

Proiectul “Companiile caută Angel Investors”, într-o nouă etapă

Am încheiat cu succes prima faza a proiectului “Companiile caută Angel Investors”. În  urma analizării celor 250 de solicitări primite, am selectat zece companii cu ai căror reprezentanți mă voi întâlni în perioada următoare. Vom analiza împreună perspectivele de dezvoltare ale firmelor și potențialul de a atrage noi surse de finanțare. Am ales firme din domenii diferite: de la IT la educație, de la comerț online la medicină. Abia aștept să-i cunosc pe managerii acestor companii și, împreună, să găsim cele mai optime strategii pentru a contura noi perspective de creștere a afacerilor.

Vă voi ține la curent cu evoluția acestui proiect.

 

Cui lăsăm satul românesc?

M-am gândit de multe ori în ultima perioadă la satul românesc. La cât de uitat de lume a fost în ultimii 22 de ani. Vă spun sincer că mi-e rușine că, în anul de grație 2012, în secolul XXI, într-o țară membră a Uniunii Europene, mai avem cătune care n-au curent electric, că mai avem sate fără apă curentă și fără canalizare, că mai avem încă ulițe pline de praf și de gropi ca acum 150 de ani. Politicienii își aduc aminte odată la patru ani de cei care stau la țară. Trec pe acolo în campanie, le aruncă trei promisiuni și-o găleată și apoi pleacă. Și nici că-i mai vede cineva. Bineînțeles, că tot ce au promis, marile lor planuri de modernizare rămân vorbe-n vânt. Un amic, care locuiește în comuna Domnești, la nici doi kilometri de Capitală, îmi povestea că  în vară, unul dintre candidații la primărie (care a și ieșit primar) a venit printre alegători, cum șade bine unui politician responsabil. Și a început să promită, și să promită. Cum va asfalta el strada pe care stă amicul meu, cum va băga canalizare, că toamna asta va fi totul gata. Evident, nimic din ce-a promis nu s-a realizat. Vă dați seama dacă asta se întâmplă într-o comună care practic a devenit o zonă rezidențială a Bucureștiului. Credeți că mai are rost să amintim de satele uitate de Dumneazeu prin Bărăgan sau de cele rătăcite prin creierii munților.

Dacă nu putem discuta de cele mai elementare utilități pentru cei care locuiesc la sate, ce să mai vorbim de instruirea lor. De educația copiilor, de training (folosesc poate un termen prea pretențios, dar altul nu mi-a venit în minte al ora asta) pentru cei care vor să se apuce de o afacere, de recalificare profesională. Nimeni nu se gândește serios la asta.  E adevărat că sunt oameni care preferă să stea cât e ziua de lungă prin birturi, decât să pună osul la treabă. Așa s-au obișnuit. Sunt convins că mulți dintre ei pot fi recuperați. Dar trebuie să vină cineva să-i stimuleze, să le arate cum se face o afacere, cum poți să te autofinanțezi.

Eu cred că este de datoria noastră, a oamenilor politici, a oamenilor de afaceri, a societății civile, să ne implicăm mai mult în salvarea satului românesc. Vă sfătuiesc să vă urcați în mașină și să bateți la pas ulițele României uitate de lume. Vă veți cutremura.  Oameni care trăiesc de azi pe mâine. Oameni care nu au ieșit niciodată în viața lor din comuna în care s-au născut, oameni care nu au nicio perspectivă. Mulți dintre ei în putere. Capabili să muncească. Să producă și să miște lucrurile.

Tinere din India care deprind tainele afacerilor

Romanian Busienss Accelerator, organizația pe care o conduc, va demara curând un proiect de social entrepreneurship. Ce înseamnă asta? Înseamnă că vom identifica zone și oameni cu potențial pe care îi vom finanța și îi vom instrui cum să-și înceapă propria lor afacere. Astfel încât oamenii de la țară să ridice comunitățile în care trăiesc, să-și poată întreține familiile și, de ce nu, să devină exemple pentru alții. Ca să mă înțelegeți nu o să mergem să le dăm pește celor care nu au ce mânca, ci le vom da bani să-și cumpere undițe și îi vom învăța să pescuiască. Cred că tărie într-un asemenea model care funcționează cu succes în India. Am fost acolo și am văzut cum oameni care nu aveau niciun fel de orizont, au devenit mici antreprenori care acum își pot susține propria familie din ceea ce produc și chiar au devenit ei înșiși un fel de traineri pentru cei care își doreau propriul business.

Porția de normalitate

Astăzi, am văzut o declarație a premierului Victor Ponta care mi-a dat speranțe că România nu va trebui să trăiască într-un permanent război politic. Primul-ministru a spus că Guvernul îl va sprijini pe președintele Băsescu pentru ca acesta să nu cedeze în fața propunerilor preşedintelui Consiliului Uniunii Europene, Herman van Rompuy, privind reducerea bugetului UE pentru perioada 2014-2020.  Un gest binevenit într-o perioadă extrem de încărcată din punct de vedere politic.

Președintele și premierul trebuie să găsească drumul spre normalitate

Cred că România trebuie să aibă o singură voce atunci când vorbește în exterior și mai cred că este normal ca întreaga clasă politică să apere interesele naționale atât în raport cu Uniunea Europenă, cât și cu celelalte state partenere. Disputele politice trebuie să rămână la București. Pentru mine a fost jenant să văd cum oameni politici în toată firea au fugit astă-vară cu pâra la Bruxelles să-și reclame adversarii. Consider că oricât de grave ar fi fost considerate inițiativele unor politicieni, ele trebuiau tranșate în țară. Sper ca, după episodul politic tumultuos din această vară, să revenim la normalitate. Până la urmă interesul economic național trebuie pus mai presusus decât orice interse de partid. Iar România trebuie să-și spună apăsat punctul de vedere la Bruxelles în ceea ce privește bugetul UE. Este foarte bine că Victor Ponta a lansat acest mesaj conciliant. România are nevoie de stabilitate în următoarea perioadă, mai mult decât oricând. Spun asta pentru că orice vârtej politic se va transforma într-o tornadă pentru economie. Iar efectele vor fi foarte greu de calculat. Știu că suntem în plină campanie electorală, iar aceste alegeri vor fi cele mai crâncene din ultimii ani. Însă, politicienii, în frunte cu președintele Băsescu, trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate.  Până la urmă, voința electoratului trebuie respectată, iar manevrele politicianiste și războiul orgoliilor trebuie lăsate de-o parte după scrutinul din 9 decembrie. România va avea nevoie ca noul guvern să fie instalat cât mai repede. Cum spuneam și într-o postare anterioară, gongul celui de-al doisprezecelea ceas a bătut deja. În fiecare dimineață, de acum încolo, trebuie să ne luăm cu toții porția de normalitate.

O scădere previzibilă

Contracția economică din trimestrul al treilea nu mă surprinde deloc.Și nu ar trebui să mire pe nimeni. Premisele ca acest lucru să se întâmple erau deja creionate. Vă invit să priviți cum arată acum tabloul economiei românești: investițiile străine sunt în cădere liberă, companiile autohtone intră pe capete în insolvență, la capitoul fonduri europene suntem corigenții Uniunii Europene, investițiile publice în mari lucrări de infrastructură lipsesc cu desăvârșire, consumul intern este la pământ, piețele de export tradiționale s-au contractat teribil, politici fiscale stimulative pentru atragerea de capital străin nu avem. Și atunci ma întreb de unde oare să avem creștere economică? Dacă lucrurile nu se vor schimba radical în perioada următoare, riscăm să ne afundăm tot mai tare pe un drum de unde nu știu cum vom mai face cale întoarsă.  

Economia a luat-o la vale. Unde se va opri?

Este dureros că am ajuns aici, dar și mai dureros este că existau soluții pentru a nu ne confrunta cu asemenea probleme. Însă ele nu au fost aplicate.  

Sunt convins că exista spațiul fiscal pentru a putea diminua anumite taxe și impozite astfel încât mediul de business din România să fie mai prietenos pentru investitorii străini, dar și pentru antreprenorii autohtoni. Dar pentru asta trebuia stopată drastic rispirea banului public și trebuia îmbunătățit substanțial gradul de colectare la bugetul de stat. Citeam recent un articol în Ziarul Financiar care dezvăluia faptul că România a cheltuit în ultimii cinci ani peste patru miliarde de euro pentru construcția de autostrăzi, suficienți pentru 800 de kilometri, dar a făcut numai 267 de kilometri. Halucinant, nu? Asta apropos de modul în care sunt cheltuiți banii publici în România. Iar astfel de exemple sunt cu sutele.

Sunt convins că amatorismul, corupția și birocrația puteau fi îndepărate din toate instituțiile statului care se ocupă de gestionarea fondurilor europene. Dar pentru asta era nevoie de voință politică care să înlăture cel mai mic tentacul al clintelismului.

Sunt convins că fondurile guvernamentale destinate investițiilor publice puteau fi gestionate mult mai bine, dacă exista o strategie de prioritizare a alocării resurselor. Dar pentru asta trebuiau puși în poziții-cheie profesioniști care să aibă toleranță zero față de șpagă și față de firmele de partid.

Sunt convins ca puteam găsi căi alternative de export, mai ales către grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), dar nu numai. Puteam să ne uităm și spre Turcia, Indonezia, Correa de Sud etc. Astăzi, balanța exporturilor atârnă prea mult spre Europa, iar acest fapt a reprezentat un handicap, atunci când piețele de pe Bătrânul Continet s-au contractat. Pentru asta însă, era nevoie ca și atașații comerciali ai ambasadelor să-și facă treaba mai bine, iar antreprenorii locali să aibă mai mult curaj pentru a se reorienta rapid.

Deja gongul celui de-al doisprezecelea ceas a bătut. Mă întreb dacă și când ne vom trezi?

 

 

Nu băgați România în insolvență!

Economia noastră a început să gâfâie asemenea unui cardiac cronic. Informaţiile care au tot apărut în ultima perioadă îmi confirmă faptul că fără o terapie de şoc, riscul de a ne prăbuşi este tot mai mare. De ce spun asta:

1. Investiţiile străine au ajuns la cote alarmante. În primele nouă luni ale acestui an abia au depăşit un miliard de euro. E adevărat că sunt în creştere cu aproape 250 de milioane de euro faţă de perioada similară a anului trecut. Dar sunt departe de nivelul de 7 miliarde de euro, consemnat în urmă cu cinci ani.

2. Suntem pe ultimul loc în UE la absorbţia fondurilor europene. La sfârşitul anului trecut rata reală de absorbţie era de 5,5%. Adică am luat puţin peste un milard de euro dintr-un total de 19 miliarde disponibili pe cele şase programe operaţionale -mediu , regional, transport, resurse umane, creşterea competitivităţii, dezvol­tarea capacităţii administrative  şi asistenţă tehnică.

3. Numărul companiilor care au intrat în insolvenţă în primele trei trimestre ale anului a crescut, potrivit unui studiu Coface, cu 7,6% faţă de perioada similiară din 2011. Şi, atenţie, este cu 17% în creştere faţă de aceeași perioadă din 2010.

Viitorul Guvern care se va instala la Palatul Victoria, după 9 decembrie, va avea o misiune extrem de dificila

Asupra acestui din urmă subiect am să mă opresc mai mult. Din propria exeperienţă ştiu că foarte puţine firme, odată intrate în insolvenţă, reuşesc să scape de faliment. Cred că nu mai mult de 2-3%.

Dincolo de aceste statistici, cred că este important să subliniem motivele pentru care am ajuns aici. În primul rând, este vorba de prăbuşirea cererii interne pe foarte multe segmente ale economiei, care a survenit pe fondul a peste trei ani de criză financiară globală. Prin umare, puţini au fost managerii care au reuşit să facă faţă acestei situaţii şi să găsească soluţii alternative pentru a-şi scoate businessul din impas. Apoi, accesul din ce în ce mai dificil la sursele de finanţare a reprezentat un alt motiv pentru care foarte multe firme au fost nevoite să-şi reducă drastic activitatea. Din păcate, sistemul bancar preferă să crediteze tot mai mult statul, în loc să arunce banii în economia reală.Înţeleg prudenţialitatea instituţiilor de credit, dar parcă este mult prea exagerată.

În al treilea rând, blocajul din economie şi-a pus amprenta foarte puternic asupra cash-flow-ului companiilor, iar presiunea pe lichiditate a devenit din ce în ce mai mare. Un alt motiv cred că a fost şi contractarea pieţelor de export care a afectat marii exportatori. Pe orizontală, efectele au fost de domino. Pe cale de consecinţă, micile companii, care furnizau produse pentru firmele mari, au suferit cumplit din această cauză, multe dintre ele închizându-şi porţile.

Analizând tot acest tablou care are, din păcate, tuşe foarte sumbre, cred că a sosit momentul ca guvernanţii să devină mai responsabili şi mai profesionişti. Cu toate că sunt de formaţie liberală şi cred că rolul statului în economie trebuie să fie minimal, în această perioadă avem nevoie ca Guvernul, şi mă refer aici la cel care se va instala la Palatul Victoria după 9 decembrie, să dea drumul la investiţiile publice cu valoare adaugată şi să pună în practică politici fiscale care să mai ia din presiunea care apasă tot mai greu pe umerii mediului privat. Cred că aceste două direcţii trebuie să reprezinte puncte-cheie în strategia viitorului Executiv.

Din păcate, astăzi tragem ponoasele unei politici de austeritate care ne-a guvernat în ultimii ani, poltică care nu a fost dublată în nicun fel de o strategie de stimulare a mediului antreprenorial. Iar rezultatele se văd astăzi. Dacă nici viitorul Guvern nu va înţelege (eu sper că o va face) că mediul privat, şi aici mă refer în special la firmele mici şi mijlocii, are nevoie de măsuri concrete pentru relensare economică, atunci toată România va intra în insolvenţă.

 

Analiză Adevărul: România versus grupul BRICS

Aş vrea să evidenţiez un articol complex şi bine scris de Dan Străuţ, în ziarul Adevărul. Cred că este un subiect la care trebuie să reflectăm cu toţii. Oameni de afaceri, investitori, politicieni, guvernanţi. În cele ce urmează aveţi articolul de pe adevarul.ro

Leul s-a prăbuşit odată cu investiţiile străine

Dan Străuţ

 

În ultimii cinci ani, străinii au alocat în România cu 85% mai puţini bani, iar leul s-a depreciat cu 26% faţă de dolar şi cu 18% faţă de euro. În acelaşi timp, ţările care au atras investiţii şi-au apreciat moneda.

Din ce cauză s-a prăbuşit leul? Desigur, din cauză că economia pe care o reprezintă a avut performanţe tot mai slabe. Economiştii au identificat, însă, şi un alt factor care a determinat slăbirea leului: reducerea drastică a investiţiilor străine. De altfel, şi în statisticile oficiale se vede destul de clar cum prăbuşirea leului a avut o legătură directă cu scăderea investiţiilor străine.
În primele luni din 2008, România consemna investiţii străine de aproape 7,2 miliarde de euro şi un curs valutar de 3,73 lei/euro, respectiv 2,59 lei/dolar la finalul perioadei (30 septembrie). Iată cum stăm acum: investiţii străine de doar 1,1 miliarde de euro în primele nouă luni şi un curs de 4,53 lei/euro, respectiv 3,5 lei/dolar la 30 septembrie. Această corelaţie dintre evoluţia cursului în raport cu investiţiile străine i-a frapat şi pe economiştii Asociaţiei Romanian Business Accelerator (RBA). Ei arată, mai mult, că în ţările unde investiţiile străine au crescut s-a apreciat şi moneda locală.

Lecţii pentru România

O analiză realizată de experţii RBA pentru „Adevărul“ arată că Brazilia, spre exemplu, a atras investiţii străine care s-au dublat între anii 2007 şi 2011 (de la 214 la 426 de miliarde de dolari), timp în care moneda locală (numită „real“) s-a apreciat de la 1,8 la 1,6 reali/dolar. În China, investiţiile străine au crescut de la 699,5 miliarde de dolari în 2007 la 776 de miliarde de dolari în 2011; în aceeaşi perioadă, cursul monedei chineze s-a apreciat de la 7,6 la 6,4 yuan/dolar. În Africa de Sud, investiţiile străine au crescut de la 77,3 la 124,6 miliarde de dolari, iar moneda locală a rămas stabilă, la 7,1 ranzi/dolar. Niciuna dintre ţările amintite mai sus nu a cunoscut criza; dimpotrivă, PIB-urile lor au avut creşteri de ordinul trilioanelor de dolari în perioada analizată.

Ce ar trebui să înveţe România din aceste performanţe? Ne răspunde Marian Duşan, preşedintele Romanian Business Accelerator: „Veţi spune probabil că România nu se poate compara cu aceste ţări, nici ca dimensiune, nici ca potenţial şi nici ca număr de locuitori. Este foarte adevărat, dar nimeni nu împiedica guvernele de la Bucureşti să tragă cu ochiul către aceste state şi să preia modelul vreunuia dintre ele. Mai mult decât atât, ar fi trebuit să elaboreze o strategie naţională de colaborare cu aceste ţări. Nu cred că s-ar fi supărat nimeni dacă China ar fi investit deja sute de milioane de euro în infrastrucrtura românescă, în baza unor parteneriate public-private. Sau dacă am fi deschis canale de export către Brazilia, Rusia şi India. Ţări mari cu populaţie numeroasă şi, deci, cu potenţial uriaş de consum“.

Ce măsuri au făcut ca aceste ţări să aibă o asemenea evoluţie? „În primul rând investiţii masive în infrastructură, privatizări transparente prin bursă, facilităţi fiscale pentru investitorii străini, o politică monetară laxă care a permis băncilor să crediteze atât companiile, cât şi persoanele fizice“, arată liderul Romanian Business Accelerator. El crede că trebuie să privim cu atenţie şi spre Turcia, o ţară aproape de noi, care a reuşit performanţe economice remarcabile în această perioadă de criză economică. Şi în acest caz, investiţiile publice cu valoare adăugată în infrastructură au reprezentat un motor important de creştere economic.

„Noi ne agăţăm de gâtul Europei“

Marian Duşan spune că în acest caz este, pe undeva, şi vina antreprenorilor români care „nu au suficient curaj să atace frontal“ aceste pieţe. „Noi ne tot agăţăm de gâtul Europei (majoritatea  exporturilor româneşti merg către piaţa comunitară) care, din păcate, suferă cumplit în această perioadă“, mai spune Marian Duşan (mariandusan.ro). „În România corupţia, incompetenţa şi birocraţia au sufocat statul până la colaps. Pentru au ieşi din această stare de metastază generalizată avem nevoie de o terapie de şoc care trebuie aplicată cât mai curând“, conchide economistul.