LA MULȚI ANI!

E cumpăna dintre ani! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranță, în jos cu înțelegere și în sus cu recunoștință! Speranța să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii și împliniri! La mulți ani! Doamne ajută!

Cea mai mare provocare a anului 2013

Criza financiară mondială a răvășit multe principii ale capitalismului pe care-l știam cu toții și după care noi, românii, am tânjit atâția ani.  Cred că una dintre cele mai importante pagube produse de seismul financiar, care a cutremurat lumea în ultimii ani, este destructurarea clasei de mijloc. Citeam deunăzi un articol publicat de jurnaliștii de la France Press care scotea în evidență dramele trăite în diverse țări din Europa (Italia, Spania, Grecia, Portugalia) de cei care până nu demult făceau parte din așa numitul middle class. Proprietari de magazine, profesori, ingineri, mici antreprenori sunt nevoiți să trăiască astăzi la limita subzistenței din cauza scăderii drastice a veniturilor. Nu aș vrea să intru în cauzele care au declanșat aceste probleme în multe din țările de pe Bătrânul Continent. Ceea ce vreau să subliniez însă, este faptul că ne aflăm în fața unui pericol iminent și anume: polarizarea ireversibilă a societăților. Altfel spus, subțierea clasei de mijloc va face ca în următorii zece ani să avem o pătură de oamenii foarte bogați, iar restul populației să lupte practic doar pentru supraviețuiere. Mai mult decât atât, economia mondială este amenințată, în acest context, de dictatura marilor corporații care vor căpăta puteri din ce în ce mai mari și cărora practic nimeni nu li se va mai putea opune. Cred că toate guvernele europene ar trebui să ia în serios această problemă și să adopte măsuri pentru a o combate. Altfel, Europa riscă să se transforme încet, încet într-o Americă de Sud.

România este din păcate cea mai expusă din acest punct de vedere, întrucât clasa de mijloc (atât cât era) a fost decapitată, atât de criza globală, cât și de o clasă politică incompetentă și coruptă.

Păi, cum să fie competitiv micul antreprenor român când statul îi pune bir și pe aerul pe care-l respiră? Cum să prospere profesorul și medicul când Guvernul le-a tăiat fără discernământ 25% din salariu, aruncând în aer pilonii de bază ai dezvoltării unei națiuni: educația și sănătatea.

În această conjunctură, cred că cea mai importantă provocare a anului ce vine este reconstrucția fundației pe care să poată renaște clasa de mijloc. Asta dacă vrem să avem în viitor o Românie prosperă.

În toată această ecuație, Guvernul Ponta are o mare responsabilitate întrucât deține toate pârghiile pentru a relaxa sistemul fiscal, pentru a da drumul la marile investiții cu valoare adăugată care să dezvolte economia pe orizontală, pentru a reduce birocrația și corupția din instituțiile care gestionează atragerea de fonduri europene și pentru a crea politici de  atragere a investițiilor străine care vor genera noi locuri de muncă.

Iată așadar o problemă, reconstrucția clasei de mijloc, pe care aștept ca Guvernul Ponta să o pună pe agenda de lucru chiar în prima ședință din 2013.

Crăciunul, scrisoarea și Revoluția de la Macea

Întotdeauna Crăciunul a avut un loc aparte in sufletul copilăriei mele. Mirosul de cozonac proaspăt făcut de “ninica” – cum îi spuneam noi bunicii-, colindele, zăpada cât un stat de om, chiotele copiilor din sat care mergeau la săniuș, împodobirea bradului, toate mi-au rămas în minte de parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Îmi aduc și acum aminte de Sărbătorile din iarna lui 1989. În dimineața Ajunului, am ieșit cu băieții pe derdeluș. “Ninica” m-a înfofolit bine. Mi-a pus un pulover gros de lână, geaca și pantalonii de fâș belumarin, un fular tricotat de ea, pe care mi l-a înfășurat în jurul gâtului, pe cap, fesul meu alb cu moț în vârf, iar în picioare bocănceii negri de piele. Abia așteptam să mă întălnesc cu băieții și să ne luam la întrecere cu săniile.
În comună, era o efervescență de nedescris. Trecuseră două zile de la fuga lui Ceaușescu și toți vorbeau numai despre asta.
La Macea, vreau să vă spun că noi copiii “am făcut” Revoluția. Ne luam săniile la spinare, ne urcam în vârful derdelușului și zbieram din toți rărunchii, în timp ce ne dădeam drumul la vale: “Ceaușescu și poporul ne-au furat televizorul”. Eram foarte mândri de lozincile pe care le inventam. Nu conta că frigul ne biciuia obrajii sau că luam apă la galoși, noi eram fericiți.
Deși eram primul la săniuș și țipam mai ceva ca apașii lui Winnetou, gândurile mele zburau spre scrisoarea pe care o așteptam de la unchiul meu din București. Nu exista an în care să nu ne trimită o scrisoare sau o vedere. De data asta, nu știu de ce, dar simțeam că odată cu scrisoarea trebuie să vină și un pachet înțesat cu daruri. La cei 10 ani și 6 luni, pe care-i aveam în decembrie 89, vă dați seama că jucăriile erau pe primul plan, mai ales de Crăciun. Iar unchiul meu, pe care îl iubeam foarte tare, și care mi-a fost dealtfel mentor în viață, știa asta foarte bine. De fiecare dată cînd pleca în străinătate, în delegație, ne trimitea daruri care mai de care.
Dar să revin la ziua de Ajun. După ce făcuserăm noi Revoluția și cutremuraserăm tot satul cu strigătele noastre războinice, am luat-o fiecare spre casa lui. Se făcea ora prânzului și trebuia să mergem la masă. În timp ce abia îmi mai tărâiam pașii spre casă, de obosit ce eram, îl văd pe Nea Petre, poștașul, aproape de poarta noastră. Inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare. N-am mai ținut cont nici de picioare înghețate, nici de oboseală. Am zbughit-o spre bicicleta lui, întrebându-l într-un suflet dacă am vreo scrisoare. Mucalit cum era mi-a răspuns așa cam în doi peri: “Mda. Ai o vedere”. Apoi m-a întrebat: “Maria (mama) e acasă. Că trebuie să-mi semnze pentru vedere”. Cu toate că am tras cu ochiul spre geanta lui mare din piele neagră nu am văzut niciun pachet mai voluminos. Nu eram dezamăgit. Abia așteptam să citesc ce mi-a scris unchiul. În timp ce intram în casă, mama a ieșit la poartă pentru a lua vederea și pentru a semna de primire.
Până seara, când a venit vremea să împodobim bradul, nici eu, nici mama, nu am pomenit de vedere. În adâncul sufletului meu știam că unchiul îmi trimisese și ceva daruri. Dar nu îndrăzneam să spun nimic. Mai ales că de Moș Niculae primisem în dar o nuielușă pentru că nu fusesem tocmai cuminte. Ninica, draga de ea, mi-a îndulcit atunci amarul cu niște rahat turcesc cu mult zahăr pudră deasupra.
În dimineața de Crăciun, când m-am trezit am găsit sub brad un avion care trebuia tras cu cheița și o albină zburătoare, plus o mulțime de dulciuri. Am înțeles atunci că așteptarea a meritat. Magia Crăciunului ne învăluise pe toți.

Retrospectiva săptămânii – Avem Guvern!

Fără discuție cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost instalarea Guvernului Ponta 2.0. Deși mă așteptam ca nașterea noului Cabinet să fie mult mai anevoioasă, având în vedere declarațiile războinice dinaintea alegerilor, făcute atât de Traian Băsescu, cât și de Victor Ponta, lucrurile nu au stat deloc așa. Președintele a căzut la pace cu USL și a semnat la ceas de seară un acord cu mai marii Uniunii Social-Liberale care poate fi tradus simplu: “Voi nu mă suspendați, eu îl numesc pe Ponta premier”.

Având în vedere scorul categoric obținut de USL, era o nebunie din partea președintelui să se opună numirii lui Ponta. Ar fi declanșat o criză politică de proporții și foarte probabil mandatul său ar fi luat sfârșit, pentru că de data asta, USL și-ar fi dus planul până la capăt. Scoteau, fără probleme, cvorumul din Legea Referendumului și Băsescu era demis. Președintele și-a jucat, însă, bine cartea și a vrut să se asigure că-și va duce mandatul până la capăt fără a mai trece prin emoțiile suspendării. Rămâne de văzut cât de jucător va mai fi de acum încolo.

Trecând peste momentul numirii lui Victor Ponta în funcția de premier, aș vrea să atrag atenția asupra structurii noului Executiv. În opinia mea, formula guvernamentală, pe care a creionat-o premierul, mi se pare prea stufoasă. Eu sunt de principiul că insituțiile statului trebuie să fie cât mai suple și mai puțin numeroase cu putință. Nu cred că divizarea vechilor ministere în mai multe enități va însemna și eficientizarea activității acestora.  Dar asta a fost viziunea premierului și nu trebuie să îi facem proces de intenție. Zic să le acordăm noilor miniștrii o perioadă de grație de șase luni pentru a-și demonstra abilitățile manageriale și apoi să îi tragem de urechi, bineînțeles, dacă va fi cazul.

Schimbând un pic registrul, nu putem ignora faptul că “ sfârșitul lumii” s-a amânat. Apocalipsa prognozată de mayași pe 21 decembrie 2012 n-a mai avut loc. Cred că totul a fost doar o strategie de marketing bine pusă la punct pentru ca unii băieți deștepți să mai facă un ban în plus de pe seama credulilor.

Cel mai important eveniment al săptămânii ce tocmai a început și al fiecărui an este celebrarea, pe 25 decembrie, a nașterii Domnului Iisus Cristos. Cred că pentru fiecare dintre noi, această zi trebuie să fie una a iertării, a împăcării și a faptelor bune. Să lăsăm deoparte vrajba din politică, patimile din economie și tumultul vieții sociale și să ne umplem sufletele de bucuria Sfintei Sărbători. Crăciun Fericit!

Domnule Șova, aveți o mare responsabilitate!

Rămân la părerea că structura actualului Guvern este una mult prea stufoasă. În condiții de criză economică nu era necesară suplimentarea aparatului administrativ. Nu cred în teoria conform căreia divizarea fostei structuri executive va conduce automat la o mai eficientă gestionare a resurselor și a proiectelor. Fostul laureat al premiului Nobel pentru economie, Milton Friedman, spunea că dacă un guvern ar trebui să administreze Deșertul Sahara, în cinci ani ar avea deficit de nisip. Sper ca ineficiența caracteristică instituțiilor de stat în general, exprimată atât de plastic de celebrul economist american, să nu se confirme în cazul guvernului Ponta. Nu din alt motiv, dar mă gândesc la prosperitatea românilor care a fost grav afectată în ultimii ani.

Este evident că totul depinde de capacitatea managerială a noilor miniștrii de a gestiona banul public și de a promova programe cu valoare adăugată. Să nu uităm ca următorii doi ani vor fi extrem de dificili din cauza sumelor mari (circa 13 miliarde de euro, inclusiv dobânzile) pe care Ministerul de Finanțe și Banca Națională a României trebuie să le ramburseze creditorilor externi. În acest context, este vital pentru economie ca viitorul Cabinet să dea drumul la proiecte de anvergură, să îmbunătățească gradul de absorbție a fondurilor europene, să atragă investiții străine și, nu în ultimul rând, să apeleze chiar la finanțări de pe piețele private externe. Pentru toată această țesătură de obiective avem nevoie de credibilitate și de deschidere pe plan extern.

Partenerii mei de afaceri străini mi-au spus, în nenumărate rânduri, că s-au lovit de opacitatea reprezentanților multor instituții ale statului, atunci când au venit cu propuneri de colaborare.

În ciuda reticienței mele cu privire la structura noului Executiv, cred că înființarea poziției de ministru pentru marile proiecte și investiții străine este o idee care trebuie salutată. Existența unui demnitar al statului român care să gestioneze exclusiv aceste domenii poate crea premisele unei colaborări eficiente cu marile corporații interesate de a încheia parteneriate cu România.

Pentru a avea succes însă, noul ministru trebuie să înțeleagă că investitorii străini nu rezonează absolut deloc cu corupția, cu birocrația, cu lipsa vitezei de reacție, cu incompetența, atribute clasice ale instituțiilor statului.

Economia României are nevoie de sânge proaspăt, iar două dintre sursele cele mai importante de transfuzie sunt marile proiecte de infrastructură și investițiile străine. Domnule Șova, cu toată condescendența, îmi permit să vă dau un sfat: înconjurați-vă de oameni care au în spate mii de ore de negociere cu investitori de calibru, de oameni care cunosc regulile spuse și nespuse ale lumii de business, de oameni care pot deschide drumul către noi piețe, de oameni incoruptibili. Domnule Șova, aveți o mare responsabilitate!

“Adevărul” – Previziunile anului 2013

Economiştii şi oamenii de afaceri chestionaţi de „Adevărul“ într-un sondaj cred că prognozele oficiale pe care s-ar putea construi bugetul de stat sunt prea optimiste şi avertizează că vom avea constrângeri mai ales în prima jumătate a anului viitor.

 

La sfârşitul acestei săptămâni, noul Guvern va avea o primă discuţie pe marginea bugetului de stat pe anul viitor, dar în prezent încă nu se ştie pe ce cifre se va baza acesta. Doar estimările Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) sunt cunoscute şi se ştie că, în mod tradiţional, bugetele anuale se construiesc pe baza acestor previziuni.

Sunt credibile sau nu datele oficiale? Cum ar trebui să arate cifrele-cheie ale unui buget realist pentru anul viitor, astfel încât să nu ne trezim în vară sau chiar mai devreme că trebuie să-l rectificăm? Acestea sunt câteva din întrebările la care ne-au răspuns, în cadrul unui minisondaj „Adevărul“, mai mulţi economişti şi oameni de afaceri. Consemnăm, în continuare, opiniile şi prog¬nozele astfel exprimate.

Atenţie la cheltuieli!

Cei mai mulţi participanţi la sondajul nostru leagă succesul bugetar al anului viitor de modul în care vor fi cheltuiţi banii publici. A devenit, astfel, mai importantă direcţia în care vor fi alocaţi banii decât sumele efective. Mai exact, fondurile bugetare ar trebui folosite pentru investiţii cu impact mare în economie în locul finanţării unor proiecte cu şanse mai mici de reuşită şi, desigur, ar trebui să dispară cheltuielile clientelare.

„Îngheţarea salariilor şi investiţiile publice, cu reducerea cheltuielilor administrative (n.n. – necesare exclusiv aparatului de stat), sunt principalele constrângeri ale bugetului pe anul viitor“, ne-a declarat consultantul independent Ionel Blănculescu. În opinia lui, „după şocul primului semestru va urma o amplă reorganizare a Executivului, probabil în lunile octombrie-noiembrie, prin reducerea masivă a schemei guvernamentale şi crearea unei noi forme de Guvern cu mult mai suple şi eficiente, ieşită şi scăpată din cadrul restricţiei post-alegeri“. O astfel de restructurare „va reorienta capitolul de cheltuieli destinate funcţionării statului spre o direcţie pozitivă“, estimează Ionel Blănculescu.

Şi Marian Duşan, preşedintele Asociaţiei Romanian Business Accelerator (RBA), recomandă mai multă atenţie la cheltuielile bugetare.

„Trebuie reduse drastic cheltuielile pentru achiziţia de bunuri şi servicii şi, în acelaşi timp, trebuie oprită risipirea banului public pe investiţii care nu produc nimic pentru economie“, ne-a spus Marian Duşan.
Unul dintre cei mai optimişti participanţi la sondajul nostru este economistul-şef al BRD, Florian Libocor. El întrevede pentru 2013 o creştere economică de circa 2%, cu precizarea că „există şi posibilitatea să fie uşor peste acest nivel“.

De asemenea, „rata inflaţiei va fi de 3,5% la finele anului, dar posibilitatea de a avea o inflaţie marginal mai mică nu trebuie exclusă, spune Libocor (Reamintim că Banca Naţională are drept ţintă o inflaţie de 3% pentru finalul anului 2013.)

În ceea ce priveşte veniturile bugetare, „nu trebuie avansate aşteptări nerealiste“, atenţionează economistul. El crede că „pot fi fezabile“ creşteri de 5% până la 10% ale încasărilor.

Leul va fi stabil

Fundamentele economice „nu justifică o depreciere a leului“ în acest moment ne-a spus Florian Libocor.
În fine, „în măsura în care se vor crea locuri de muncă, este posibilă o ameliorare a şomajului şi mă aştept la o revenire gradual-moderată a consumului final“, a conchis economistul.

FMI va veni pe 10 ianuarie

O nouă misiune a FMI va ajunge în România în jurul datei de 10 ianuarie, pentru a discuta cu Guvernul inclusiv despre proiectul de buget pe anul viitor, a declarat ieri premierul Victor Ponta.

Înfrângerea unui Președinte

Desemnarea lui Victor Ponta în funcția de premier a fost un act de maximă responsabilitate din partea șefului statului. Fără discuție! Orice altă decizie a lui Traian Băsescu ar fi declanșat un seism politic ce ar fi provocat un dezastru pentru economia autohtonă, și așa, aflată în derivă. Privind însă dincolo de gestul în sine al președintelui, vedem tabloul celei mai usturătoare înfrângeri din cariera politică a lui Traian Băsescu. Probabil, scrutinul din 9 decembrie este începutul sfârșitului pentru unul dintre cei mai redutabili politicieni din România ultimilor 22 de ani. Fie hulit, fie adulat, nu putem ignora faptul că actualul președinte a ieșit învingător în șase bătălii date cu adversarii săi în fața electoratului. Poate și de aceea, lecția pe care a primit-o, în această iarnă, din partea alegătorilor l-a făcut pe Traian Băsescu să plece capul și să admită înfrângerea. Deși nu a candidat la nicio funcție, este evident că votul din 9 decembrie a fost unul împotriva lui. Pe cât de războinic era înaintea alegerilor, declarând aproape în fiecare zi că nu-l va mai numi pe Victor Ponta în funcția de premier, pe atât de resemnat a fost în fața scorului zdrobitor obținut de USL la alegerile din decembrie. Faptul că nu a ieșit public să anunțe numele viitorului premier este cea mai concludentă dovadă a dimensiunii eșecului suferit în plan politic.

Mai mult decât atât, bătălia electorală dintre USL și Traian Băsescu (ARD nici măcar nu a existat în această ecuație) a fost câștigată de Victor Ponta și de Crin Antonescu, cel puțin pentru moment, și în plan economic, spre deosebire bătălia dată în această vară, la referendum. Leul s-a apreciat constant în fața monedei europene în ultimele zile, ajungând astăzi (18 decembrie) la maximul ultimelor trei luni și jumătate. Asta înseamnă că investitorii nu sunt, deocamdată, îngrijorați de victoria USL și pariază pe leu. În plus, au apărut deja semnale certe în anumite medii de afaceri că interesul marilor companii străinie pentru România începe să se dezghețe.

Resemnarea președintelui, precum și majoritatea covârșitoare din Parlament a USL reprezintă semnalele unei stabilități politice de lungă durată. Iar România avea nevoie de așa ceva.

Cu un Traian Băsescu scos temporar din luptă, și cu o susținere politică masivă în spate, guvernul Ponta are toate cărțile în mână. Actualul și viitorul premier  trebuie să fie conștient că prioritatea zero a viitorului Cabinet este înscrierea României pe traiectoria unei creșteri economice solide. Orice fel de abatere de la acest obiectiv va afecta sever stabilitatea țării și va însemna pierderea rapidă a capitalului politic pe care USL l-a acumulat în ultima perioadă.

Populismele, corupția și clientelismul politic nu mai au ce căuta în agenda de lucru a noului Guvern. În caz contrar, prăbușirea actualei puteri va veni mai repede decât își pot imagina cei 395 de parlamentari ai USL.

Retrospectiva săptămânii – În așteptarea premierului

La începutul acestei săptămâni mă așteptam ca ultimele șapte zile să fie mult mai tensionate în plan politic, având în vedere disputele aprinse din ultima parte a campaniei electorale. Credeam că președintele va ieși la atac după victoria USL, că vom asista la un adevărat război al nervilor și al declarațiilor. Lucrurile nu au stat deloc așa. Ba dimpotrivă aș zice.

Mai țineți minte declarațiile președintelui de pe data de 5 decembrie? Dacă nu, vi le reamintesc: “În ceea ce privește alegerile, actualul Guvern condus de doctorul Ponta este predispus la fraudarea alegerilor. Mai sunt trei zile până la alegeri și crează condiții de fraudare prin neanunțarea numărului de electori”. Pe 14 decembrie, același Traian Băsescu spunea:  “Alegerile s-au desfăşurat normal, rezultatul nu e alterat de incidentele din campanie”. Să se fi încheiat oare războiul rozelor dintre cele doua “case” rivale? Să fii acceptat Traian Băsescu votul covârșitor al electoratului? Sau declarațiile președintelui sunt doar așa pentru adormirea adversarului?, cum se spune în fotbal. Răspunsul îl vom avea cu siguranță în următoarele 72 de ore.

Dacă disputele dintre președinte și USL s-au lăsat așteptate, divergențele din interiorul USL au apărut pe neașteptate. Motivul? Cooptarea UDMR la guvernare. Anunțul surprinzător a lui Victor Ponta cu privire la posibila alianță cu maghiarii i-a luat prin surprindere pe partenerii liberali. Chiar dacă co-președintele USL, Crin Antonescu, a încercat să pareze diplomatic lovitura camaradului său de arme, tensiunile dintre liberali și social-democrați declanșate de acest anunț au fost evidente. Se pune acum întrebarea de ce aveau nevoie USL-iștii de o alianță cu UDMR, în contextul în care actuala putere a câștigat detașat alegerile, având chiar o majoritate constituțională? Unele voci susțin că pentru a mai drege busuiocul la Bruxelles, după problemele de astă-vară. Probabil că ăsta o fi fost motivul. Cert este însă, că maghiarii au tulburat serios apele în Alianță. După ce Ludovic Orban și Puiu Hașoti au avut declarații tranșante împotriva intrării UDMR la guvernare, iată că și greii din PSD au început să se revolte. Radu Mazăre, Marian Oprișan și Nicușor Constantinescu și-au exprimat extrem de vehement părerea despre anunțul premierului din noaptea alegerilor. “Dacă America şi Europa ne bagă pe gât UDMR măcar să ştim de ce îi acceptăm, să ni se spună că de ei depind banii care vin din afară. Dacă nu este acesta motivul cooptării, atunci nu vreau ca UDMR să vină la guvernare. În lume este vorba de bani, dacă nu mai primim fonduri europene sau alţi bani, atunci înghit să vină UDMR la guvernare”, a declarat pentru gândul. info, primarul Constanţei, Radu Mazăre.

Dacă va intra sau nu UDMR la guvernare, vom afla atunci când va fi făcută publică componența noului Cabinet. Și dacă tot a venit vorba de viitorul Executiv, vreau să îmi exprim încă o dată dezacordul față de formula cu 22 de miniștrii pe care USL intenționează să o promoveze. Am scris chiar un articol pe această temă în care am atras atenția asupra faptului că un Guvern-gigant dăunează grav economiei, întrucât înseamnă cheltuieli mai mari și eficiență scăzută.

Un alt eveniment care mi-a atras atenția în această săptămână a fost legat de cazul “Geoană-premier”. Gura târgului spune că Băsescu i-ar fi propus fostului său adversar de la alegerile prezidențiale din 2009, postul de premier, iar Mircea Geoană ar fi sondat terenul în interiorul USL pentru a vedea dacă are adepți pentru acest proiect. Informația a ajuns la urechile lui Victor Ponta care a ieșit public și a dezvăluit că președintele a încercat să-i “umble” la coechipieri, ca să folosesc o expresie din jargonul fotbaliștilor, fără a da  însă numele trădătorului.

De remarcat este și întâlnirea de taină de la Cotroceni dintre Ponta, Antonescu și Băsescu. Or fi căzut la pace cei trei inamici de moarte? Îl va desemna președintele pe Victor Ponta premier? Sau le-o fi arătat fostul comandant de navă pisica și au acceptat liderii puterii un alt nume pentru această funcție? Dumnezeu știe! Cert este că întâlnirea a fost una care, pe mine personal, m-a surprins.

Ultimul eveniment pe care aș vrea să-l consemnez este scandalul “bancherilor”. Nu vreau să dramatizez acest caz, însă este îngrijorător faptul că angajați de la cel mai înalt nivel din anumite bănci au fost implicați în acordarea de credite în mod fraudulos. Cred că instituțiile de credit ar trebui să fie mult mai atente atunci când fac selecția de personal și își promovează oamenii în funcții. Cele 85 de milioane de euro, valoarea estimată a fraudei, nu este o sumă colosală, raportată la dimensiunea celor două bănci, dar fără măsuri severe de precauție, s-ar putea ca pe viitor cele 85 de milioane să se transforme în 850 de milioane. Și atunci va fi o problemă.

Aștept cu interes următoarele 7 zile. Probabil că în acest interval vom afla și numele viitorului premier. Să aveți o saptămână ușoară! Vin Sărbătorile!.

Mesaj către USL: Nu ne trebuie ditamai Guvernul!

Variantele privind structura noului Executiv, pe care presa le vehiculează în ultima vreme, m-au surprins într-un mod extrem de neplăcut. Mi se pare absolut inacceptabilă formula guvernamentală cu 22 de miniștri, pe care USL vrea să o propună Parlamentului spre aprobare. Un asemenea Guvern-gigant era ultimul lucru de care avem nevoie în această perioadă (de parcă nu era de ajuns Parlamentul-mamut).

În loc ca social-democrații și liberalii să gândească o schemă în care să comaseze sau, de ce nu, să desființeze anumite ministere, ei inventează portofolii noi. Asta înseamnă, cu siguranță, cheltuieli mai mari. Oricâte promisiuni ar face actualul premier cu privire la faptul că bugetul viitorului Cabinet va fi similar cu cel actual. Este logic că nu te poți încadra în aceeași sumă de bani cu un aparat executiv mult mai mare. Noile structuri au nevoie de personal, de infrastructură logistică, de mijloace de transport, de sedii. Toate astea înseamnă bani în plus pe care Guvernul va trebui să-i scoată de undeva. Și atunci, ori va tăia de la investiții, ori va majora taxe și impozite. Ambele variante sunt inacceptabile, din punctul de vedere al relansării economice. România are nevoie de investiții publice ca de aer și de relaxare fiscală ca de apă. Asta dacă vrem să atragem investiții străine de calibru.

Angajați eficienți și bine-plătiți

Ca să nu mai vorbim de faptul că în instituțiile statului trebuie făcută o reformă structurală în ceea ce privește selecția angajaților. Decât să înmulțești numărul de ministere, mai bine îl reduci și faci astfel o triere riguroasă a personalului. Cred că o componentă importantă a reformei statului (care nu s-a făcut niciodată cu adevărat) înseamnă să ai în aparatul guvernamental, cel puțin în pozițiile-cheie, oameni profesioniști foarte bine-plătiți care să fie incoruptibili și eficienți

Ori dacă premierul ne promite că se va încadra în aceleași cheltuieli cu noile portofolii, înseamnă negreșit că bugetul de salarii va fi mai mic. În acest caz, noii funcționari fie vor fi incompetenți, fie coruptibili. Pentru că niciun specialist de marcă nu vine pe un salariu de câteva sute de euro pe lună.

Deci ori cum ai da-o, Guvernul-gigant al USL nu cred că este un proiect viabil. Cred cu tărie că simplificarea schemei guvernamentale este soluția optimă. Academicianul Victor Eftimiu spunea că “nu poate guverna cu folos decât cel ce cunoaște scăderile”.