Guvernul ne condamnă la viaţă silnică în trafic

Că România stă jalnic la capitolul infrastructură, de orice fel ar fi ea, nu mai este o ştire pentru nimeni. Dar că Guvernul României taie cu bună ştiinţă finanţarea marilor lucrări de infrastructură ar trebui să reprezinte un breaking news continuu până când Executivul şi-ar băga minţile în cap şi ar suplimenta fondurile pentru asemenea proiecte.

Diminuarea de cinci ori a sumelor necesare, în acest an, pentru construcţia metroului din cartierul Drumul Taberei, şi pe cale de consecinţă posibila întârziere a lucrărilor cu patru ani, mi se pare un atentat la unul dintre cele mai valoroase asseturi ale omului: TIMPUL.

Studiile recente arată că un bucureştean pierde în trafic, într-un an, 353 de ore, adică peste două săptămâni. Dacă cuantificăm în bani timpul pierdut anual în ambuteiaje de un locuitor al Capitalei rezultă o sumă de 847 de euro (fără a avea pretenţia unui calcul sofisticat, am înmulţit salariul mediu pe oră cu numărul de ore pierdute în trafic).

În acest context, cum poţi să cataloghezi decizia autorităţilor de a măcelări bugetul pentru construcţia Magistralei 5 de metrou, vitală pentru decongestionarea traficului din oraş? Eu cred că foarte simplu: iresponsabilitate. La fel se numeşte şi decizia de a nu aloca, pentru 2013, bani mai mulţi pentru construcţia de autostrăzi (bugetul CNADNR este 5,8 miliarde de lei, mai mic decât cel din 2012).

Poate nu ştiaţi dar noi pierdem anual peste 250 de milioane de euro din cauza stării precare a infrastructurii, mai precis din cauza lipsei unei reţele de autostrăzi demne de secolul XXI. Asta ca să nu mai punem la socoteală câte investiţii de calibru ne-au scăpat printre degete, tot din acest motiv.

Marile lucrări de infrastructură reprezintă prioritatea zero pentru România şi Guvernul trebuia să scoată bani din pământ, din iarbă verde pentru finanţarea masivă a acestora. Chiar niciun ministru din actualul Cabinet nu este conştient de faptul că aceste proiecte generează o dezvoltare fantastică pe orizontală a economiei. Iar acest lucru aduce, într-un mod sănătos, mai mulţi bani la buget din care pot fi plătite pensiile şi salariile. Probabil că nu, din moment ce Guvernul a decis să ne condamne la viaţă silnică în trafic.

 

Este clar! Nu repornim economia nici în acest an.

Trăgeam nădejde, ca după perioada de austeritate total ineficientă, pe care guvernarea Boc a impus-o în ultimii ani, să vedem de la noul Executiv și niscaiva măsuri de creștere economică. Altfel spus, așteptam anumite decizii privind  relaxarea fiscală și alocări bugetare semnificative pentru investiții. Aș! 

De la începutul anului, Cabinetul condus de Victor Ponta a venit numai cu idei (a se citi biruri) menite să ne confirme că și 2013 va fi unul eminamente auster: impozitul forfetar, timbrul de mediu, noi impozite pentru companiile energetice, suprataxarea angajaților din sectorul bugetar care au venituri mai mari de 4.500 de lei. Asta ca să amintesc doar câteva. 

Citeam recent un articol referitor la criticile pe care mari personalități ale lumii le-au adus, de-a lungul timpului, ideii de impozitare excesivă. Cu voia dumneavoastră, am să  redau câteva citate celebre pe această temă. Nu de alta, dar poate așa, mai marii dregători ai țării vor reflecta măcar o clipă asupra deciziilor pe care urmează să le ia. 

“Sunt pentru reducerea taxelor în orice circumstanţe şi cu orice scuză, pentru orice motiv, oricând este posibil”. Milton Friedman

“În general nu vedem într-o taxă o diminuare a libertăţii, deşi e clar că aşa e.” Herbert Spencer.  

“Cel mai greu de înţeles lucru din lume este impozitul pe venit.” Albert Einstein

“Viziunea guvernului despre economie poate fi sintetizată în câteva fraze scurte: Dacă se mişcă, taxează-l. Dacă încă se mişcă, reglementează-l. Dacă s-a oprit, subvenţionează-l.” Ronald Reagan.

“Orice taxezi, iei mai puţin din el.” Alan Greenspan.

“Politicienii zic nu ne permitem să reducem taxa”. Poate că noi nu ne permitem politicieni.” Steve Forbes

Citeste mai departe…

Nesimțiții de la Drumuri

 Știrea că șefii de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) se aflau, în plină iarnă, chipurile într-o ședință operativă la cabana Bâlea Lac m-a indignat profund.

Când meteorologii anunță coduri galbene și portocalii, onorabilii directorași de la Drumuri trebuiau să facă ședințe operative sus pe mașinile de deszăpezire, nu la Bâlea Lac. Că cei de la CNADNR sunt incompetenți știam, dar că sunt atât de nesimțiți, asta nu mi-am imaginat.

Cred că deja s-a întrecut orice limită în această companie. Victor Ponta a anunțat că va cere demiterea tuturor directorilor, dacă va constata că au fost să se distreze în loc să fie la treabă.  Eu zic că trebuie demiși oricum. Nu faci ședințe operative în mijlocul iernii la o vilă din creierul munților. Puteau să se întâlnească la minister sau, mai eficient, puteau să facă o videoconferință, dacă erau probleme atât de urgente care nu puteau fi amânate până trecea vremea urâtă.

Dacă premierul este decis să schimbe lucrurile în această instituție găunoasă, amorfă și impotentă atunci trebuie să o demoleze în totalitate și să o reconstruiască din temelii.

Fiecare Guvern care s-a perindat la putere a dat jos directorul general pus de fostul executiv și și-a pus propriul om. Și cu asta basta! Nimic nu s-a schimbat. Tot corijenții Europei suntem în materie de autostrăzi, tot cele mai proaste drumuri avem, tot ne prinde mereu iarna nepregătiți.

Citeam recent că CNADNR a cheltuit în perioada 2007-2011 nu mai puțin de patru miliarde de euro chipurile pe construcția de autostrăzi. Banii erau de ajuns pentru 800 de kilometri, însă marii manageri de la Compania de Drumuri au dat în folosință puțin peste 250 de kilometri. Mai precis 267 de kilometri.  O rușine fără margini!

Sunt foarte curios dacă cineva va răspunde pentru această bătaie de joc față de banul public? Aș vrea să știu, în calitate de contribuabil, unde s-au dus acești bani? Ne va răspunde cineva la aceste întrebări? Până acum nu am auzit ca noua Guvernare să fi prezentat vreun raport sau vreun audit cu privire la risipa și ineficiența de la CNADNR.

Dar până va fi tras cineva la răspundere, până vom avea și noi autostrăzi decente, directorașii de la Drumuri fac management meeting la vila Bâlea Lac. Iată care este drumul cel mai drept pentru a rezolva problema infrastructurii din România.

Cum am ratat ocazia să fiu consilierul doamnei Grapini

Acum aproape două săptamâni am avut o confruntare cu doamna ministru Grapini, în direct la B1TV, pe tema impozitului forfetar. Eu în studiou, dumneaiei prin telefon. Am discutat despre oportunitatea unei asemenea măsuri și despre cum ar putea Guvernul să sprijine mediul antreprenorial din România. La un moment dat, am convenit cu domnia sa că ar fi oportun să merg la minister pentru a  discuta mai în amănunt aceste probleme. Chiar mi-a adresat de două ori invitația de a o vizita. Vă spun sincer că eram decis să-mi ofer serviciile, pro bono, astfel încât să găsim împreună cele mai bune soluții pentru a atrage investitori străini și pentru a stimula mediul de afaceri din România.

O întălnire care a rămas fără niciun efect.

A doua zi am vorbit cu doamna Grapini și am stabilit ca la ora 16 să fiu la minister. Bineînțeles, la patru fără cinci am fost la cabinetul domniei sale. Secretara m-a poftit politicos în birou. Doamna ministru nu sosise încă. În timp ce o așteptam mă gândeam cum să mă prezint mai bine, cum să-i fac cunoscute realizările mele și cum să o conving că aș putea să-i fiu de folos. Chiar îmi pusesem pe hârtie câteva proiecte pe care aș fi vrut să i le prezint. Am 15 ani de exeperiență în management,  cât timp am fost plecat în SUA, mi-am făcut conexiuni și relații de business cu mai multe fonduri de investiții importante, cunosc oameni de afaceri din China, din Brazilia și din India cu care am fi putut stabili parteneriate. Credeam că doamna ministru ar putea avea nevoie de expertiza mea. Dar n-a fost așa.

Odată intrată în birou, doamna Grapini a deschis discuția despre emisiunea din seara precedentă, fiind foarte contrariată de faptul că moderatoarea o tot întrerupea. Apoi, am vorbit tot felul de banalități. Nimci concret. Nu m-a întrebat cine sunt, ce pot face, la ce mă pricep, cum aș putea să o ajut.

Trebuie să vă spun că la discuția noastră a asistat și domn care urma să fie propus de Maria Grapini pentru funcția de secretar de stat în minister. După modul în care își vorbeau, era o cunoștință veche a doamnei ministru.

Într-un final, după mai multe dialoguri sterile, am realizat că locul meu nu era acolo. Nu fac parte din sistem și ușile îmi vor fi închise întotdeauna. Am plecat extrem de dezamăgit de faptul că un ministru venit din mediul de business nu a fost receptiv la o posibilă colaborare tot cu un om de business. E adevărat, poate nu ne potriveam ca mod de lucru, poate nu eram compatibili, dar măcar aș fi vrut să văd că este interesată de proiectele mele, de propunerile mele.  De posibilitățile mele de o ajuta. Mi-am dat seama că invitația lansată cu o seară în urmă, în direct la B1, fusese făcută doar un exercițiu de PR. Această experiență m-a făcut să constat, încă o dată, că în România clientela politică va rămâne la putere mulți ani de acum încolo.

Și totuși, la câteva zile după vizita la minister am mai încercat să o sun, dar n-a mai răspuns. Și nici nu cred că o va mai face vreodată.

Haideți să rezolvăm problema maidanezilor!

Subiectul pe care o să-l abordez în acest articol nu are nicio legătură cu domeniul meu de activitate, însă ca cetățean al Bucureștiului, mă preocupă foarte tare. Este vorba de prezența câinilor pe străzi. Din păcate, niciun primar de până acum nu a dorit cu adevărat să rezolve  această problemă, care se agravează vizibil de la un an la altul.

Ca iubitor de animale, dar și ca locuitor al capitalei unei țări membre a Uniunii Europene, consider că prezența câinilor pe străzi este total inacceptabilă. Problema trebuie rezolvată eficient și fără patimi. Pentru că nu-i așa, până la urmă, câinii, chiar dacă unii dintre ei sunt agresivi și au creat incidente neplăcute, nu au nicio vină că au ajuns pe străzi. Tot noi, oamenii, suntem responsabili pentru asta.

Am discutat, în ultima vreme, cu mai multe persoane implicate în acest fenomen, atât din țară, cât și din străinătate, pentru vedea care este cea mai eficientă soluție de a nu mai avea maidanezi prin oraș. Concluzia a fost una singură: sterilizare masivă, inclusiv a câinilor fără drept de montă, din curțile cetățenilor, dublată de un program intens de adopții, chiar internaționale. Sigur că problema nu se va rezolva peste noapte, dar sterilizarea este singura metodă eficientă pentru a scăpa de câinii vagabonzi.

Știu că anumiți cititori care vor reacționa vehement față de această soluție și vor cere ca maidanezii să fie căsăpiți, exterminați. Eutanasia nu va rezolva cauza, ci doar efectul problemei. Mai mult, autoritățile nu au capacitatea de a omorî câinii, în ritmul în care ei se înmulțesc. Și atunci, banii cheltuiți pe această metodă barbară se vor duce pe Apa Sâmbetei. Chiar Organizația Mondială a Sănătații a publicat, la sfârşitul anilor ’80, un raport privind lupta împotriva rabiei umane în ţările subdezvoltate, în care a menționat că omorârea câinilor fără stăpăn este ineficientă și costisitoare.

Citeam că în Oradea, populația canină de pe străzi s-a redus cu 80% în cinci-șase ani, ca urmare a unui program de sterilizări masive. Deci se poate!

Pentru a rezolva problema în București, este foarte important ca, pe lângă un program susținut de castrare a câinilor vagabonzi, să fie sterilizați și câinii comunitari din curțile oamenilor, deoarece aceștia reprezintă o sursă importantă de maidanezi care ajung pe stradă.

Știu că lipsa resurselor financiare reprezintă o mare problemă în acest caz. Cu un pic de creativitate lucrurile se rezolvă însă. Spre exemplu, pot fi create anumite centre de profit prin intermediul cărora sunt  finanțate  programe masive de sterilizări.

Personal, mă voi ocupa în acest an de o anumită zonă din București, unde voi pune în practică un proiect-pilot care prevede sterilizarea masivă a maidanezilor și inițierea unui program de adopții internaționale. Iar pentru a face rost de bani, voi organiza un târg itinerant, similar celui de la Viena, în parteneriat cu mai multe companii, iar profitul obținut va fi direcționat pentru finanțarea sterilizării maidanezilor, dar și pentru alte proiecte sociale.

Dacă și edilii locali vor fi creativi și vor încerca să găsească surse alternative pentru a face rost de fondurile necesare stopării înmulțirii câinilor fără stăpân, atunci maidanezii vor fi o amintire peste câțiva ani. Esențial este să facem totul organizat, cu calm și fără patimi inutile.

Demisia de onoare, domnule Nicolăescu!

Guvernul Ponta nu se dezminte absolut deloc. Pe cuvântul meu, parcă nu sunt normali oamenii ăștia. După modul total neprofesionist în care au abordat introducerea impozitului forfetar, acum ne mai trântesc o pleașcă: opresc finanțarea spitalelor private din bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Nu aș vrea să comentez foarte mult modalitatea total samavolnică prin care vremelnicul ministru Nicolăescu decide ce să fac eu cu banii mei și nici eficiența acestei măsuri pentru pacientul român (au făcut-o colegii mei, bloggerii adevarul.ro), ci aș vrea să mă refer la impactul unei asemenea măsuri pentru mediul de business, respectiv pentru cei care au afaceri în domeniul serviciilor private de sănătate.

Acești antreprenori care au investiti zeci și zeci de milioane de euro în clinici și spitale private, ce oferă condiții de top pentru pacienți, și care au creat sute de locuri de muncă, se văd acum nevoiți să-și recalibreze total planurile de business pe acest an. Cu siguranță, toți managerii din sistemul privat au “prins” în bugetele pe 2013, venituri de la CNAS. Așa a fost regula jocului până mai ieri, când haiducul Nicolescu a hotărât că bogații  care se tratează la privat nu mai au voie să-și deconteze o parte din cheltuieli prin Casa de Sănătate.

Așadar, de la 1 martie cei din sistemul privat nu se vor mai putea baza pe aceste fonduri și mai mult ca sigur își vor pierde și o parte din clienți care contau pe sumele de la CNAS. Acest lucru va duce la o scădere a afacerilor, la posibile concedieri, la o scădere a sumelor plătite la bugetul de stat și poate chiar la faliment.

Guvernul face o greșeală majoră, culmea prin intermediul unui liberal, și anume schimbă peste noapte, la fel ca și în cazul impozitului forfetar, regulile jocului pentru mediul de afaceri. Instabilitatea fiscală și legislativă este una dintre cele mai severe probleme pe care o clamează atât oamenii de afaceri români, dar mai ales investitorii străini. Iar Guvernul, parcă dinadins, exact asta face.

Domnule prim-ministru, domnule ministru, chiar nu sunteți conștienți ce rău faceți unor antreprenori care susțin prin investițiile lor bugetul acestei țări? Chiar credeți că acei 10% pe care-i luați de la privat și-i dați la stat vor rezolva problema în sistemul public de sănătate? Eu chiar nu cred acest lucru. Știți, la fel de bine ca și mine, că statul nu este în stare să gestioneze nimic în mod eficient. Ca și pănâ acum, acei bani se vor scurge în diverse buzunare, și pacienții vor trebui să vină în continuare de acasă cu feșe, antibiotice și vor trebui să dea sfânta șpagă fără de care te ia naiba în spitalele de stat.

Înainte să închei i-aș adresa o întrebare premierului Ponta: Domnule prim-ministru, credeți că un membtru al Guvernului care își permite să facă o asemenea afirmație: ”Cineva care îşi dezvoltă o afacere privată nu şi-o face pe banul public. Când îşi gândeşte business plan-ul respectiv, ca să-şi facă investiţia, se gândeşte ce venituri are din ceea ce poate el, nu din ceea ce fură de la stat sau din ceea ce încearcă să obţină prin trafic de influenţă“, despre niște contribuabili, onești pănă la proba contarie, mai merită să facă parte din Executiv? Eu cred că în orice țară civilizată era demis în secunda următoare. Dumneavoastră ce părere aveți?

Discursul despre Starea Națiunii: un excelent exercițiu de transparență. Și atât.

Am urmărit cu maxim interes prezentarea premierului Victor Ponta referitoare la principalii indicatori financiari pe care se va sprijini economia în acest an.  Am aflat cum stăm cu datoria publică, cât va fi PIB-ul, cum vor fi cheltuite fondurile de la buget și ce creștere economică vom avea în 2013.  Dar mai aveam atâtea de aflat…

Fără discuție, este remarcabil modul în care, pentru prima dată, un Guvern pune masă, transparent și pe înțelesul publicului larg toate aceste informații. De altfel, dacă nu mă înșel, este o premieră ca un prim-ministru să țină un discurs referitor la Starea Națiunii. Un lucru normal, având în vedere că acesta gestionează din punct de vedere executiv resursele țării.

De asemenea, am mai remarcat o declarație a lui Victor Ponta, referitoare la restructurările aparatului bugetar, pe care așteptam să o aud demult din partea unui înalt demnitar al statului: “Avem oameni în birouri care câștigă de cinci ori cât un medic, profesor sau polițist”.  În sfârșit, cineva a sesizat (sper că va lua și măsurile de rigoare în acest sens) că avem în structurile aparatului bugetar tot felul de conțopiști care plimbă hârtiile 8 ore pe zi și care bagă în buzunar sume importante. Ei bine, aceștia trebuie să dispară cât mai repede, iar sumele pe care le câștigau să fie alocate pentru cele trei categorii profesionale pomenite de premier care reprezintă coloana vertebrală pentru viitorul unei națiuni: sănătatea, educația și siguranța cetățenului. Și ca să vă dau și un exemplu concret de asemenea “oameni din birouri”, uitați-vă la Agenția Națională pentru Locuințe (ANL). O insituție care de ani buni nu mai face absolut nimic. Cu siguranță, dacă de mâine s-ar desființa nu i-ar simți nimeni lipsa. Și astfel de enități sunt cu zecile în structurile aparatului bugetar. Trebuie doar să vrei să le vezi.

Și dacă tot a venit vorba de exemple concrete, la acest capitol a suferit enorm prezentarea premierului. Mă așteptam să văd care vor fi motoarele pe care se bazează Guvernul pentru a obține creșterea economică de 1,8%. Vroiam să aflu care sunt marile investiții prognozate pentru acest an, care sunt strategiile de atragere a investitorilor străini, care sunt pachetele de legi destinate  stimularării mediului antreprenorial, care vor fi politicile de promovare a României pe noi piețe de desfacere,  care sunt planurile de privatizare pe acest an și ce companii vor fi scoase la vânzare. Și acestea nu sunt decât o parte dintre lucrurile pe care, cred eu, că primul-ministru trebuia să le prezinte în discursul despre Starea Națiunii. Sunt lucruri care țin de strategie de dezvoltare și care sunt de interes public. De asemenea, Victor Ponta a omis să ne prezinte care sunt sursele de venituri ale Executivul.

În plus, am remarcat, recunosc nu foarte încântat, că sumele alocate pentru achiziția de bunuri și servicii au crescut, e drept, puțin cu 1,7%, față de 2012, iar cele destinate salariilor bugetarilor au înregistrat o creștere de 12%. Ceea ce mi se pare mult dacă nu se vor face restructurări de personal după criteriul competenței, iar la sfârșitului anului vom avea iarăși oameni în birouri care vor câștiga de cinci ori mai mult decât un medic, profesor sau polițist.

Ziare.com – Marian Dușan despre scăderea demografică și șomajul în rândul tinerilor

Tarile europene se framanta din cauza somajului din ce in ce mai ridicat in randul tinerilor, deoarece se tem ca vor pierde o intreaga generatie, iar Romania nu face exceptie de la aceasta tendinta.

Criza economica a lovit puternic in categoria populatiei cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani, care s-a trezit ca angajatorii nu mai vor ca posturile lor libere sa fie ocupate de persoane fara experienta. Astfel, din ce in ce mai multi tineri au devenit someri cu diploma, iar in tari precum Spania sau Grecia situatia a devenit chiar disperata, avand in vedere ca mai mult de jumatate dintre ei nu au reusit sa se angajeze.

In consecinta, au optat fie sa isi incerce norocul in alte tari, fie sa continue sa traiasca cu parintii si din banii lor.

Biroul European de Statistica (Eurostat) a publicat recent datele pe luna noiembrie 2012, din care reiese ca somajul in randul tinerilor a atins un nou record maxim in Uniunea Europeana, de 23,7%, dar si in zona euro, de 24,4%.

Insa, in conditiile in care forta de munca tanara este tinuta pe bara, economia are mult de suferit, iar cele mai dezastruoase consecinte vor fi cele pe termen lung.

“Este o problema tot mai acuta. Cred ca infiintarea de noi locuri de munca ar trebui sa fie una dintre prioritatiile guvernelor europene, inclusiv al Romaniei. Investitii publice masive, facilitati fiscale pentru firmele care angajeaza tineri si programe de pregatire si reconversie profesionala sunt numai cateva masuri care trebuie luate de urgenta pentru a combate acest fenomen care va avea efecte devastatoare pe termen mediu si lung”, a explicat Marian Dusan, presedintele Romanian Business Accelerator si consultant in management, pentru Ziare.com.

Un efect direct al somajului sever este stagnarea creditarii si a consumului, astfel ca, implicit, cresterea economica va fi incetinita.

“Nicio banca nu va acorda imprumuturi unor persoane care nu au un loc de munca, iar in conditiile in care tinerii nu au resurse financiare, puterea de cumparare este afectata si, pe cale de consecinta, consumul va scadea”, a afirmat acesta.

In plus, exista si alte consecinte, de ordin social.

“Daca tinerii raman in afara pietei muncii prea multa vreme, pierd din abilitati, motivare si eficienta pentru o perioada lunga de timp, si se vor integra mai greu atunci cand vor gasi in cele din urma oferte potrivite”, a precizat Claudiu Cazacu, economist-sef la X-Trade Brokers, pentru Ziare.com.

Care este situatia in Romania

In 2011, rata somajului in tara noastra a fost de 7,4%, insa categoria de varsta cea mai afectata a fost 15-24 de ani (23,7%). Comparativ, rata somajului pentru populatia de 25-34 de ani a fost de trei ori mai mica (7,75%), potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica (INS).

In plus, somajul a afectat in masura mai mare absolventii invatamantului mediu si scazut, pentru care rata somajului a fost de 8,1%, respectiv 7,3%, mai mare comparativ cu rata inregistrata pentru somerii cu studii superioare (5,1%).

In urma cu doi ani, tara noastra se afla in randul statelor membre UE in care somajul in randul tinerilor era unul destul de ridicat.

somaj tineri Europa

De mentionat este si faptul ca ponderea populatiei tinere, cu varste cuprinse intre 0 si 14 ani, a scazut de la aproape 24%, in 1990, la 15%, in 2012. In paralel, ponderea celor in varsta, de peste 65 de ani, a crescut, in acelasi interval, de la 66%, la 70%.

Astfel, imbatranirea populatiei si migrarea elitelor se adauga problemei somajului in randul tinerilor, astfel ca raportul intre salariati si pensionari se deterioreaza in timp, deci in cativa ani nu vom mai putea sustine plata pensiilor.

“Asemenea celei mai perfide boli – cancerul -, imbatranirea populatiei si migrarea elitelor, se vor insinua in organismul si asa subred al economiei si vor produce ravagii. Practic, asistam la schimbare a polilor demografici”, a mentionat Marian Dusan, care sustine ca cele mai severe efecte ale acestui fenomen se vor vedea dupa 2020, deoarece pe langa presiunea uriasa care va apasa pe bugetul de pensii si pe cel de sanatate, ne vom confrunta cu o diminuare drastica a numarului si a calitatii celor care vor produce pentru economie.

“Altfel spus, numarul salariatilor si al antreprenorilor va fi tot mai mic, va scadea consumul, vor scadea sumele provenite din impozitele pe salarii, se va diminua valoarea taxelor platite la buget, va scadea valoarea investitiilor. Practic, economia va intra lent intr-un proces de amortire care in timp va duce la colaps”, a avertizat consultantul in management.

Cristian Parvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR), aminteste ca sistemele bine gandite incearca sa combine experienta celor in varsta cu dinamismul si vitalitatea tinerilor, asigurand astfel transferul de cunostiinte.

“Imbatranirea populatiei este o problema, ce va impune cresterea varstei de pensionare. Problema grea va fi imbatranirea ‘prematura’ a populatiei din punct de vedere intelectual si al capacitatii de a activa intr-o societate tot mai complexa”, a declarat acesta, pentru Ziare.com.

Care sunt solutiile

Analistii chestionati sustin ca reforma invatamantului trebuie implementata rapid, pentru a se conforma cu cerintele de pe piata.

Claudiu Cazacu atentioneaza ca solutiile nu sunt simple, deoarece ele tin atat de repornirea motoarelor economiei, cat si de pregatirea tinerilor profesionisti.

“Deseori, abilitatile dobandite in scoala sau in afara ei se suprapun prea putin cu ceea ce isi doresc angajatorii. Scoala trebuie sa se apropie de cerintele reale de pe piata muncii, cu programe specifice pe fiecare palier educational, incepand cu
scoala generala si terminand cu programele postuniversitare. Reforma educatiei ar trebui sa se concentreze pe doua directii: reinnoirea continutului educational si motivarea celor implicati. Aici intra evident si motivarea financiara, dar nu doar aceasta. Atunci cand rezultatul unui efort de invatare este obtinerea unei pozitii apreciate social si financiar, elevii si studentii vor debloca propriile resurse motivationale”, a explicat analistul.

De altfel, Cristian Parvan reitereaza ideea ca tinerii teebuie sa fie motivati pentru a invata, amintind de rezultatele dezastruoase de la examenul de bacalaureat, avand in vedere ca anul trecut rata de promovare abia a trecut de 43%.

“Refuzul de a invata la scoala, lipsa de la cursuri, refuzul participarii la stagii de pregatire gratuite organizate de scoli, arata slabiciunea tuturor celor responsabili in a structura personalitatea tinerilor. Ei nu sunt handicapati ce trebuie sustinuti de toti cei din jur, ci trebuie progresiv sa contribuie in societate in raport cu varsta, possibilitatile si ceritele firesti ce li se pun in fata, invatatul, cele 10 clase, fiind cerinta minimala”, a aratat secretarul general al AOAR.

Marian Dusan considera ca, pentru ca tinerii sa se angajeze mai usor, trebuie facute investitii publice masive care vor dezvolta economia pe orizontala si vor crea locuri de munca, facilitati fiscale pentru firmele care angajeaza tineri, stimulente financiare si legislative pentru atragerea investitiilor straine si programe de pregatire si reconversie profesionala.

Astfel, reformele in educatie ar trebui sa tina cont de faptul ca atat profesorii, cat si elevii, au inceput sa fie din ce in mai dezinteresati, iar programa scolara nu este in conformitate cu realitatea economica.

Se pare ca Executivul ia in considerare aceasta problema, avand in vedere ca programul de guvernare se bazeaza pe stimularea si extinderea masurilor de incurajare a angajarii tinerilor pe piata muncii, in special a celor proveniti din centrele de plasament si a persoanelor cu handicap, dar si limitarea fenomenului de “migratie a creierelor”.

Programul de guvernare al USL mai prevede promovarea unei legislatii care sa fie in favoarea tinerilor si care sa asigure “tranzitul coerent” de la sistemul educational catre piata fortei de munca.

Perspective pe termen mediu

Organizatia Internationala a Muncii a publicat recent, pe site, un raport in care se specifica ca rata somajului la nivel global in randul tinerilor va ramane ridicata si dupa 2014, astfel ca va atinge un record amenintator, in 2017, de 12,9%.

“Efectele crizei din zona euro se vor extinde, astfel ca va determina incetinirea tarilor din Asia de Est pana in America Latina. In economiile dezvoltate, ne asteptam ca rata somajului in randul tinerilor sa scada, insa nu din cauza ca vor fi create locuri de munca, ci pentru ca ei vor fi retrasi de pe piata muncii”, avertizeaza institutia.

Sunt cnsiderati someri persoanele in varsta de 15-74 ani care indeplinesc
simultan urmatoarele 3 conditii: nu au un loc de munca, sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele doua saptamani si s-au aflat in cautare activa a unui loc de munca, oricand in decursul ultimelor patru saptamani.

rata somaj tineri

Domnule prim-ministru, gata cu joaca! Porniți motoarele economiei!

România nu mai are vreme de pierdut. Chiar a sosit timpul ca politicienii, și mă refer în special la cei aflați la guvernare, să înțeleagă că ne aflăm într-un un punct de cotitură. Avem nevoie de măsuri rapide, ferme, bine articulate pentru a pune în mișcare motorul economiei anchilozat de criză, dar și de incompetența și corupția celor care ne-au condus atâta amar de vreme.

Din păcate, de la instalarea noului Cabinet, nu am auzit niciun plan concret cu privire la proiectele de redresare economică. Nimic nu este mai important ca punerea în operă a unui pachet substanțial de programe care să scoată țara din zona mlăștinoasă în care se afundă de ceva vreme încoace.

Aș fi vrut să văd, spre exemplu, un calendar pe următorii doi ani în care să fie consemnate termenele de începere și sumele necesare pentru demararea marilor lucrări publice cu valoare adăugată, care ar genera o dezvoltare fantastică a economiei pe orizontală.

De asemenea, mi-ar fi plăcut să aflu care sunt pachetele legislative care vor fi adoptate în regim de urgență pentru stimularea mediului antreprenorial și pentru atragerea investițiilor străine. Am auzit doar de introducerea unui nou impozit, dar nicio vorbă despre relaxare fiscală, despre facilități oferite companiilor străine care ar vrea sa vină în România.

Sunt curios dacă pe masa Executivului se află proiectul privind Legea Holdingului. Adoptarea unui astfel de act normativ ar putea transforma România într-un hub regional pentru mai multe companii din domeniul telecomunicațiilor, din domeniul IT. Am putea găzdui zeci de call-centere ale corporațiilor internaționale care au nevoie de asemenea activități. Știți ce ar însemna toate astea pentru eonomie? Crearea a mii de locuri de muncă. Polonia stă extrem de bine la acest capitol. Dacă ei pot, noi de ce nu suntem în stare? Ce ne lipsește? Vă spun eu: voința politică și competența celor puși în funcții de decizie.

De asemenea, aș fi fost extrem de interesat dacă noul Guvern a identificat primele cinci probleme din instituțiile statului care se ocupă de gestionarea fondurilor europene și dacă a găsit măsurile de rezovare rapidă a acestora. Ca și contribuabil vreau să știu că în următorii ani nu vom mai pierde sute de milioane de euro, din cauza incompetenței și a corupției unor funcționari care nu sunt în stare să managerieze această problemă.

Am dat doar câteva exemple de proiecte concrete pe care Guvernul trebuia să le aibă pregătite și acum doar să le scoată din sertar, să le facă publice și să treacă de urgență la treabă. Din păcate, acest Cabinet, în care eu am avut și mai am încredere, dar nu pentru mult timp, nu a început încă să guverneze. Domnule prim-ministru, timpul nu mai are răbadre cu economia țării!

Guvernul Ponta începe anul cu stângul: impozitul forfetar, o mare, mare idioțenie!

Și acum mă frec la ochi și nu-mi vine să cred. Victor Ponta vrea să reintroducă impozitul forfetar???Nu poate fi adevărat! Nu-mi vine să cred că vom avea de a face, din nou, cu un Guvern care lovește mișelește în mediul de afaceri.

Niciodată nu mi-a plăcut să fac procese de intenție cuiva. Am mizat întotdeauna pe buna credință a oamenilor. A partenerilor de afaceri, a angajaților, a colaboratorilor, a celor care vremelnic ne conduc. Recent, chiar am purtat discuții aprinse cu mai mulți prieteni care susțineau sus și tare, chiar înainte de instalare, că Guvernul Ponta e o apă și-un pământ și că nu va face mare brânză. Recunosc că nu am fost de acord cu aceste idei preconcepute  și le-am sugerat amicilor mei că trebuie să le acordăm noilor guvernanți o perioadă de grație de minimum șase luni. E normal să fie așa. După aceea, putem să criticăm deciziile care nu ne convin.

Auzind însă, de intenția premierului de a introduce din nou impozitul forfetar am decis să-o las încolo de perioadă de grație și să spun răspicat: impozitul forfetar este o mare, mare idioțenie.

Chiar dacă intenția Executivului de a obliga doar anumite firme să plătească acest impozit (pe cele din domeniul turismului, pentru că acolo este o zonă nefiscalizată, conform declarațiilor premierului), principiul în sine mi se pare păgubos. Ca să nu mai vorbesc că marea evaziune fiscală este cu totul și cu totul în altă parte și nu cu impozitul minim o vom combate.

Dar ca să revin la ideea inițială, vă spun că niciodată nu vom ieși din criză și nu vom stimula mediul de afaceri cu noi taxe și impozite. Nu asta e soluția pentru a face rost de bani la buget. În această perioadă avem nevoie de investiții publice masive, de relaxare fiscală, de măsuri pentru a atragerea investitorii străini. Nu mai trebuie să punem presiune pe umerii firmelor. Trebuie să repornim motoarele economiei și doar așa vom obține bani, într-un mod sănătos, și de pensii și de salarii.

Domnule Ponta, nu credeți că fost de ajuns dezastrul provocat de acest bir tembel (zeci de mii de firme desființate) în guvernarea Boc? Mai trebuie să le dați și dumneavoastră un pumn în plină figură firmelor din România, ca să le dea borșul pe nas de tot? Dacă așa va stimula noul Guvern spiritul antreprenorial și consolidarea clasei de mijloc, vă spun din start că nu avem nicio șansă de spera la prosperitate.

Am citit interviul dat de doamna Grapini în “Adevărul” cu privire la noua intenție a Guvernului și mi-am dat seama cât de mult se schimbă oamenii când trec de cealaltă parte a baricadei. (http://adevarul.ro/economie/afaceri/maria-grapini-impozitul-forfetar-nu-mai-2013-precum-2009-1_50e9c6dd56a0a6567e47275d/index.html).

Doamna Ministru, având în vedere că sunteți om de afaceri și că știți foarte bine problemele firmelor din România, mă așteptam să fi sărit ca arsă când ați auzit de acest nefericit impozit. Să vă puneți demisia pe masă, dacă premierul nu va renunța la această idee. Dumneavoastră ne explicați însă, că nu veți mai crea nebunia din 2009 și că acest impozit minim va fi aplicat doar anumitor firme. Doamna Ministru, și unei singure firme dacă i-ar fi fost aplicat, tot era o mare prostie. Nu credeți că avem destule taxe și impozite pe care trebuie să le plătim unui stat care nu face altceva decât să prăduiască banul public în cel mai josnic mod cu putință? Nu credeți că hotelierii trebuie să fie competitivi pentru pentru a face față concurenților din Bulgaria, Ungaria, Croația etc? Cum îi stimulați dumneavoastră în calitate de reprezentant guvernamental al domeniului?  Mie personal, îmi crapă obrazul de rușine că România pierde an de an meciul din turism în fața vecinilor.  Dumneavoastră, nu? Ce efect credeți că va avea acest impozit? Vă spun eu: unii vor trage obloanele, alții mai descurcareți vor găsi soluții pentru a fenta statul (știți că există).  Dumneavostră veți lua praful de pe tobă, iar România va continua să piardă an de an meciul din turism.