paginademedia.ro: Evenimentul zilei și Capital au de azi și un CEO: omul de afaceri Marian Dușan

Editura Evenimentul zilei și Capital are un nou CEO: Marian Dușan, care vine din zona de business. El va conduce operațiunile celor două publicații, împreună cu Virgil Munteanu, care ocupă funcția de director executiv al companiei.

Până astăzi, Dușan era și un colaborator al săptămânalului Capital, unde publica comentarii pe teme social-economice.

Dușan vine din zona de business și va avea un mandat de patru ani la conducerea celor două ziare. Va intra și în acționariat? Va susține și financiar publicațiile?

“Nu spun nu. Sunt gata să mă implic și financiar, dacă este nevoie, dar nu am avut nicio discuție în acest sens”, a declarat Marian Dușan înexclusivitate pentru Paginademedia.ro.

“Ne propunem să ajungem principalul jucător de pe piața ziarelor din România, dar cu creșteri în trepte”, a adăugat el.

“Chiar dacă direcția generală a pieței este online-ul, noi ne vom concentra, în continuare, și pe zona de print”, a completat Dușan.

mai multe detalii aici: http://www.paginademedia.ro/2013/03/evenimentul-zilei-si-capital-au-de-azi-si-un-ceo-omul-de-afaceri-marian-dusan/

Băsescu, PDL și dreapta

Am urmărit cu oarece interes alegerile interne din PDL. N-am să comentez rezultatul scrutinului. Nu cred că are prea mare importanță dacă Blaga este președinte sau dacă Udrea era să fie președinte. Aș vrea, în schimb, să mă aplec asupra intențiilor doctrinare pe care le invocă atât președintele Traian Băsescu (cel care a pierdut de facto bătălia din partid), cât și Vasile Blaga, actualul șef al PDL. Fiecare parte se erijează în apărătorul suprem al dreptei. Fiecare vrea să coaguleze în jurul său așa-zisele forțe de dreapta din România. De fapt nici șeful statului, nici Blaga, nici Udrea, nici Turcan, nici Oltean, nici Macovei, nici Boc nu au nicio treabă cu dreapta. Să ne aducem aminte că PDL a virat brusc de la stânga la dreapta în doar cinci minute, la un Congres de prin 2005, dacă-mi aduc bine aminte. Liderii de atunci au decis peste noapte că pur și simplu e mai bine să treacă de la socialiști la populari. O oportunitate politică, după cum a recunoscut chiar Traian Băsescu. Nu era vorba de un program politic, de niște valori în care să crezi, de anumite principii pe care să le aperi. Nimic din toate astea. Doar oportunism.

Mă întreb atunci, cum pot acești politicieni să fie astăzi cei care vor coagula dreapta.

Aș vrea să reamintesc, pe scurt, câteva dintre principile de dreapta și să vă las pe dumneavoastră să spuneți dacă vreunul dintre cei care se dau mari apărători ai acestei doctrine au vreo legătură cu aceaste principii.

Așadar, dreapta are drept premise libertatea individuală, initiațiva privată și limitarea puterii statului; principiile de dreapta se bazează pe faptul că relațiile dintre oameni se reglează fără intervenția inoportună a statului; totodată, politicienii de dreapta susțin că mecanismele de piață sunt considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală. În viziunea lui John Locke, unul dintre părinții liberalismului clasic, “menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța si securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetațean”.

Mai este ceva de adăugat? Quod erat demonstrandum!

Marile corporații dictează regula jocului. E corect?

A supraviețui pe o piață în care birocrația, impozitele tot mai mari și impredictibilitatea sunt la ele acasă, a devenit un sport extrem pentru micul antreprenor. Mai mult, firmele mici și mijlocii trebuie să facă față concurenței marilor corporații care sunt din ce în ce mai agresive, dar și mai favorizate de către autorități.

Cel mai elocvent exemplu în acest sens este bătălia din domeniul retailului, acolo unde marile lanțuri de hypermarketuri au primit autorizații pentru a-și amplasa magazinele în buricul târgului. Efectul? Dispariția pe o rază de câțiva kilometri a tot ce însemna micul comerț. Mii de mici buticari au dat faliment, în ultimii ani din cauza faptului că nu au forța financiară de a se lupta cu marile corporații. Veți spune că asta este regula jocului pe piața liberă și că cine vine cu prețurile și cu ofertele cele mai bune câștigă bătălia. La o primă vedere așa este, însă la o privire mai atentă observăm că acest război disproporționat conduce la subțierea clasei de mijloc, care și așa este greu încercată de criza economică. Această bătălie teribilă între David și Goliat nu se dă doar în domeniul comerțului, ci și în producție, în servicii etc.

De ceva vreme încoace, asistăm la o polarizare excesivă a economiei. Forța financiară se concentrează tot mai mult în mâinile unor grupuri restrânse de companii, iar marea masă antreprenorilor gâfâie din ce în ce mai tare.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit sau să fiu acuzat de populism, dar consider că autoritățile trebuie să ia măsuri pentru a-l proteja micul antreprenor.  Atenție, nu mă refer la a-l favoriza pe acesta, ci de a asigura un echilibru în competiția economică prin anumite politici fiscale și administrative. Este incorect să oferi anumite avantaje unor mari companii, care afecteză, însă în mod ireversibil competiția economică și viața celorlalte firme.

Rămân la părearea că o clasă de mijloc cât mai bine reprezentată este cea mai sănătoasă cale spre prosperitate.

Șomajul în rândul tinerilor, o maladie gravă a economiei

Europa, dar și România se confruntă cu o problemă extrem de gravă, pe care nimeni nu o ia însă în serios, cel puțin la noi: rata șomajului ridicată în rândul tinerilor (peste 20%, în rândul celor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani și aproape 8% în rândul celor cu vârste între 25 și 35 de ani)). Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Pe de o parte,

sistemul de învățământ autohton scoate pe bandă rulantă absolvenți care cu greu își mai găsesc un loc de muncă, cel mai elocvent exemplu fiind cei care termină facultatea de Drept. Iar pe de altă parte, în contextul crizei economice, angajatorii au devenit mult mai exigenți, uneori chiar absurzi, în ceea ce privește politicile de recrutare. Adică, vor să angajaze tineri cu vârste până în 25-30 de ani, dar în același timp le solicită aspiranților la un loc de muncă, experiență vastă. Ceea ce firesc este aproape imposibil de realizat.

În plus există și alte cauze cum ar fi: părăsirea timpurie a școlii, posibilități de formare profesională limitate, programe active în domeniul forței de muncă insuficiente.

Din păcate, autoritățile nu reacționează la acest adevărat flagel și nu iau nicun fel de măsuri. Am mai spus-o în nenumărate rânduri există soluții pentru a rezolva această problemă, care dacă se va agrava, va produce efecte ireversibile.

Investiții publice masive, facilități fiscale pentru firmele care angajează tineri și programe de pregătire și reconversie profesională sunt numai câteva măsuri care trebuie luate de urgență.

De asemenea, reforma rapidă a învățământului și adaptarea programei școlare, conform cerințelor de pe piața muncii, reprezintă o altă prioritate asupra căreia Guvernul ar trebui să se aplece de urgență.

Șomajul în rândul tinerilor, migrarea elitelor, precum și îmbătrânirea populației reprezintă trei maladii care vor produce efecte devastatoare pe termen lung.

Acestea se insinuează treptat în organismul și așa șubred al economiei și vor produce ravagii. Cele mai severe efecte ale acestor fenomene se vor vedea după 2020, deoarece pe lângă presiunea uriașă care va apasa pe bugetul de pensii și pe cel de sănătate, ne vom confrunta și cu o diminuare drastică a numarului și a calității celor care vor produce pentru economie.

Altfel spus, numărul salariaților și al antreprenorilor va fi tot mai mic, va scădea consumul, vor scădea sumele provenite din impozitele pe salarii, se va diminua valoarea taxelor plătite la buget, va scădea valoarea investițiilor. Practic, economia va intra lent într-un proces de amorțire care, în timp, este posibil să ducă la colaps.

Acesta este tabloul viitorului care arată destul de sumbru și pe care cei care ne conduc nu prea îl iau în seamă. Nu am văzut niciun fel de plan de acțiune pentru a combate din timp efectele celor trei maladii despre care am vorbit. Aceasta înseamnă lipsă de viziune și de preocupare față de viitorul acestei nații. Păcat!

Domnule Oprescu, haideți să mergem cu bicicleta!

Trebuie să spun din capul locului că sunt un mare fan al plimbărilor cu bicicleta și mă deranjează teribil faptul că Bucureștiul nu are o “infrastructură” bine pusă la punct pentru cei care vor să se deplaseze cu acest mijloc de transport.

Citeam deunăzi o știre conform căreia primarul Sorin Oprescu va reface pistele pentru bicicliști de pe trotuare și le va da cât mai curând în folosință. Excelentă inițiativă! Asta numai dacă edilul general nu și-ar fi contrazis astfel subalternii de la Administrația Străzilor, care susțineau, cu câteva zile în urmă, că pistele pentru bicicliști vor fi trasate pe carosabil. Noi pe cine să credem?!

Ca să nu mai punem la socoteală vechile piste trasate pe trotuare pentru care Primăria a plătit vreo 11 milioane de euro, dar care au fost închise, anul trecut, de Poliția Rutieră. Curat-murdar Coane Sorine, mare haos mai este în primărie.
E bine că vorbim de ani de zile despre traficul infernal din București, dar nimeni nu face nimic pentru a-l decongestiona. Ba mai mult, Primăria îl complică și mai tare prin construcția, în buricul târgului, a unor edificii-mamut (poduri, șosele diametrale-transversale-suspendate).
În timp ce la noi mersul cu bicicleta este luat la mișto de autorități, în marile orașe ale Europei (Londra, Amsterdam, Copenhaga, Munchen, Barcelona) această problemă este tratată cu foarte mare seriozitate și responsabilitate
E și normal! Într-o societate în care poluarea, sedentarismul, stresul au ajuns la cote alarmante, trebuie găsite soluții pentru a le combate. Iar mersul cu bicicleta este un mijloc excelent pentru decongestionarea traficului, pentru reducerea stresului și a poluării și pentru combaterea sedentarismului. Da’ ce vorbesc eu?! Ați văzut la noi vreun politician responsabil care să se gândească la aceste probleme? Nici vorbă. La alții se poate însă. Spre exemplu, în Groningen, prin proiectele de facilitare a ciclismului citadin, aproape aproape 60% dintre călătorii sunt făcute cu bicicleta.
În Londra, primarul Boris Johnson a anunțat un proiect grandios pentru încurajarea mersului cu bicicleta. El va investi sume considerabile (de ordinul sutelor de milioane de lire sterline) pentru dezvoltarea unei rețele de piste pentru bicicliști. Și culmea, pistele vor fi construite pe carosabil. Evident, totul va fi gândit astfel încât, bicilistul să fie cât mai bine protejat. Proiectul londonez prevede reconfigurarea unor mari intersecții și delimitarea strictă a pistelor pentru bicicliști de benzile pentru mașini.
E simplu! Nu trebuie să inventăm noi roata. Trebuie să ne uităm un pic peste gard și să adaptăm proiectele altora la realitările mioritice. Domnule Primar general, haideți să mergem cu bicicleta! Face bine la sănătate.

Fără economie. Fără politică. Doar STEAUA!

Remarcabil!Entuziasmant!Celebral! Acestea sunt atributele care cred că i se potrivesc cel mai bine Stelei, după meciul de aseară cu Chelsea. Roș-albaștrii au făcut o partidă aproape perfectă. Reghe mi-a dovedit, încă o dată, că care are stofă de mare antrenor. A adaptat excelent partitura tactică pentru disputa cu  englezii, creionând o echipă care a anihilat campioana Europei. După ce în meciul cu Ajax a trimis în teren o formulă ofensivă,   în care fundașii au urcat foare des, dovadă golurile înscrise de Latovlevici și Chricheș, aseară a preferat să cimenteze mijlocul terenului și să confere astfel mai multă siguranță în joc.

Raul Rusescu, autorul golului din meciul cu Chelsea

Raul Rusescu, autorul golului din meciul cu Chelsea

Pentru echipa din Ghencea era esențial să nu primească gol acasă. Steaua s-a apărat foarte inteligent. A ținut-o pe Chelsea departe de poarta lui Tătărușanu printr-un joc colectiv impresionat, care mi-a adus aminte de Steaua lui Lăcătuș, Pițurcă, Miți Majearu și Loți Boloni.

Formația lui Reghe a dovedit aseară că este o echipă matură, cu experiență care nu s-a lăsat intimidată de numele băieților cu Rafa Benitez. Steliștii au avut momente în care au “ascuns” pur și simplu mingea. Triunghiuri de pase din prima, pressing ucigător în jumătatea adversarilor, șarje ofensive care au destabilizat în multe rânduri apărarea londonezilor.

Mai mult decât atât, antrenorul Stelei s-a dovedit foarte inspirat atunci când l-a titularizat pe Szukala în locul lui Gardoș, care făcuse un meci memorabil cu Ajax. Neamțul din defensiva stelistă a fost un adevărat turn de control, câștigând de fiecare dată duelurile aeriene cu atacanții celor de pe Stamford Bridge. Asta înseamnă un antrenor care cunoaște foarte bine potențialul jucătorilor săi și știe întotdeauna să facă alegerea cea mai  potrivită.

Laurențiu Reghecampf va da examenul de maturitate peste o săptămânâ, la Londra. Dacă Steaua o va elimina pe Chelsea, atunci Reghe și-a asigurat de acum un loc în galeria marilor antrenori ai României.

Felicitări Steaua!!!

Oprescu. Sorin Oprescu. Un primar de nădejde

Primarul General e un băiat simpatic. Serios. Vorbeşte pe înțelesul românului de rând. E de gaşcă. Nu se dă mare intelectual, deşi e profesor universitar, doctor. Nu epatează ca alţii, cu toate că este un medic de renume.

Mai mult, a făcut şi ceva pentru urbea pe care o păstorește. Scrie pe blogul domniei sale. Bineînțeles, se vede și cu ochiul liber prin oraş. Parcarea de la Universitate (care e mai mereu goală). Pasajul D-na Ghica-Chişinău. Parcarea de la Arena Naţională. Unde mai pui finalizarea pasajului Basarab şi a fostului stadion 23 August. Realizări, nu glumă. Ca să nu mai vorbim de planurile următorului cincinal. Autostradă suspendată. Canalul Dunăre-București. Amenajarea râului Dâmbovița pentru plimbări cu bărcuța. Chiar frumos!
Nu contează că majoritatea nu sunt proiectele domniei sale. Nu contează că avem zone în București, Capitala unei țări membre a UE, unde cetățenii, la care se gândește domnul primar zi și noapte, trăiesc ca-n Evul Mediu. Fără apă curentă, fără canalizare, fără gaze, fără străzi asfaltate. Nu contează că în București se construiește în continuare haotic. Nu contează că noi facem pasaje și pasarele în buricul târgului, proiecte la care alții au renunțat pentru că nu fluidizează traficul, ci dimpotrivă. Nu contează că transportul în comun nu încurajează bucureșteanul să-și lase mașina acasă. Nu contează că metroul din Drumul Taberei va fi gata la Sfântul Așteaptă (nu l-am văzut pe Sorin Oprescu să se lege cu lanțuri în fața Palatului Victoria pentru a-i cere premierului banii pentru finanțarea lucrărilor). Nu contează că nu avem o centură ocolitoare la standarde europene. Nu contează că nu suntem în stare să facem un sistem de transport feroviar (rețeaua există) care să preia locuitorii din suburbii și să-i ducă în centru (asta fluidizează traficul cu adevărat). Nu contează că aruncăm zeci, poate sute de milioane de euro pe borduri și trotuare, în loc să facem pasarele și pasaje la ieșirile din oraș pentru a decongestiona traficul (vezi ieșirea din zona de vest Prelungirea Ghencea-Șoseaua de Centură-Domnești). Nu contează că dacă vrei să faci pipi, și te-a prins nevoia în centru, n-ai unde. Pentru că WC-urile din pasajul Universității sunt defecte zile la rând. Tot ce contează e că avem un primar de gașcă. Care vorbește pe înțelesul românului de rând.