Cum a ucis Naționala lui Piți afacerile

Eşecul Naţionalei din dubla cu Grecia poate fi privit și din altă perspectivă, și anume din cea a afacerilor.  Businessurile ce se fac de obicei în jurul unei echipe calificate la o mare competiție sportivă au fost lovite prin ricoșeu de neputința tricolorilor din dubla cu grecii.

Ratarea calificării va afecta şi o parte din mediul de business. Companii, de la cele din media la cele din turism, vor avea de suferit din cauza lui Torje, Tănase&comp. Toate aceste firme ar fi putut să-şi rotunjească conturile dacă România ar fi fost prezentă la Mondialiul brazilian.
O calificare ar fi stârnit, fără îndoială, un interes major pentru orice informaţie din tabăra Naţionalei, ceea ce ar fi crescut audienţa ziarelor de sport şi a emisiunilor TV de profil. Acest lucru s-ar fi tradus în tiraje mai mari pentru gazete şi încasări substanţiale din publicitate pentru televiziuni (mai ales în perioada desfăşurării campionatului).
De asemenea, agenţiile de turism ar fi avut de câștigat, întrucât s-ar fi găsit cu siguranţă câteva mii de români dornici să meargă în Brazilia pentru a urmări live naţionala lui Piţi. Şi companiile aeriene ar fi încasat sume frumuşele pentru transportul staff-ului Naţionalei şi a suporterilor spre „Patria lui Pele”.
Firmele de echipament sportiv şi cele de modă ar fi putut să încheie contracte importante cu FRF pentru furnizarea echipamentelor, a materialelor sportive şi a costumelor de prezentare.
Chiar dacă diferenţa de fus orar ar fi dus, probabil, meciurile României la ore imposibile, sunt convins că ar fi existat destui „nebuni frumoşi ai marilor stadioane” care să fi umplut pub-urile din toată țara pentru a vedea partidele echipei naționale. Asta s-ar fi tradus în vânzări substanţiale pentru localurile care ar fi organizat vizionarea Mondialuli brazilian.
Din păcate însă, Mitroglou, dar și băieții noștri au făcut ca planurile de business ale afaceriştilor români să se năruie precum un castel de nisip.
Dar nu-i nimic! La vară mergem în vacanţă în Grecia şi vedem Mondialul de pe nisipul fin al plajelor însoritei Elada. Hai România!

Mi-e dor de Seniorul Coposu!

Luna asta se împlinesc 18 ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Ce repede au zburat anii şi cât de mult i-am simţit lipsa în toată această perioadă!

Privind spectacolul grotesc pe care politicienii noştri îl dau zi de zi, cred că ar trebui să-l apreciem cu atât mai mult pe fostul preşedinte al PNŢCD. Batjocorit, umilit şi înjurat în acea perioadă tulbure de după Revoluţie, Corneliu Coposu a avut întotdeauna puterea să-i trateze cu decenţă şi senioritate pe toţi cei care îl răniseră atât de mult. “Nu mi-am pierdut încrederea în oameni şi foarte curios, nu am fost persecutat niciodată de sentimentul răzbunării”, spunea Corneliu Coposu. Asta spune foarte multe despre ceea profunzimea şi calitatea umană a fostului lider PNŢCD, mai ales în condiţiile în care a suferit enorm în puşcăriile comuniste.

Rămân la părerea că Seniorul a fost singura personalitate politică pe care România a avut-o după 1989. Mulţi au spus că dl.Corneliu Coposu a fost  Preşedintele moral al României. Cu siguranţă, guvernarea CDR din perioada 1996-2000 ar fi arătat cu totul altfel dacă Seniorul ar fi trăit. Din păcate a plecat prea repede dintre noi şi nu a reuşit să ducă la bun sfârşit tot ce îşi propusese să facă pentru România. Chiar şi aşa, noi românii, îi datorăm foarte multe lui Corneliu Coposu. Deşi după Revoluţie, a fost tot timpul în Opoziţie, Seniorul a pledat întotdeauna pentru România în toate cancelariile lumii pe care le-a vizitat. Aderarea la NATO si, mai târziu la Uniunea Europeană, i se datorează în bună măsură şi lui Corneliu Coposu.

Din păcate, aşa cum se întâmplă de obicei, ajungem să apreciem marile personalităţi atunci când pleacă dintre noi. Aduceţi-vă aminte că la funeraliile Senorului au participat peste 100.000 de oameni, iar astăzi mai toţi îi evocăm personalitatea.

A murit fidel principiilor sale despre democraţie şi crezului său monarhic: “Am convingerea, şi cu ea mă voi duce dincolo, că România va păşi pe calea democraţiei numai prin Monarhie. Avem datoria sfântă să-L aducem pe tron pe Regele nostru”.

Mi-e tare dor de Seniorul Coposu!

Un Guvern de CEO

Citeam recent un articol despre Andrej Babis, miliardarul care a bulversat întreaga clasă politică din Cehia. Intrat în “sistem” de doar doi ani, Babej a reuşit să ajungă, cu partidul său ANO, numărul doi în Parlamentul de la Praga. Cu sloganul “Noi nu suntem politicieni, noi muncim”, Babej a devenit peste noapte unul dintre cei mai importanţi oameni politici din Cehia, ziariştii numindu-l chiar “omul de care care atârnă viitorul ţării”.

Parcurgând articolul, mă gândeam dacă România ar fi pregătită să accepte la vârful politicii un om de afaceri serios, onest care să poată decide strategii, direcţii de acţiune, proiecte, bugete şi care să se ghideze doar după propria conştiinţă şi pregătire profesională (cam greu, aşa-i?).

Zilele trecute, mi-a căzut în mână topul celor mai admiraţi CEO din România. Instantaneu, m-am gândit cum ar arăta ţara noastră dacă ar fi guvernată de cei prezenţi în acest clasament. Să spunem că Mariana Gheorghe, CEO la Petrom, ar ocupa portofoliul de prim-ministru (o femeie prim-ministru, ce ziceţi?). Mişu Negriţoiu, chairman la ING Bank, Ministrul de Finanţe, Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari fermieri, Ministrul Agriculturii, Florin Talpeş CEO Bitdefender, Ministrul Tehnologiei Informaţiei, Mihai Marcu, CEO Medlife, Ministrul Sănătăţii, Ioan Lazăr, CEO Lazăr Internaţinal, Ministrul Transporturilor, Marcel Barbuţ, CEO Adeplast, Ministrul Dezvoltării Regionale, Gabriel Comănescu, CEO Grup Servicii Petroliere, Ministrul Economiei, Dragoş Pavăl, CEO Dedeman, Ministrul Marilor Proiecte, Dan Şucu, CEO Mobexpert, Ministrul Mediului de Afaceri si enumărarile ar putea continua.

Sunt convins că un Cabinet care ar avea în componenţă asemenea nume ar merge excelent. Aceşti oameni sunt obişnuiţi să facă performanţă, ştiu să pună în operă un proiect ştiu să-l urmărească, să respecte dead-lineuri, ştiu să facă şi să respecte bugete, ştiu să facă reformă şi să restructureze, ştiu să motiveze, dar şi să sancţioneze proprii angajaţi.

Cu un asemenea Guvern, sunt convins că vom avea o strategie economică clară, vom avea direcţii concrete de acţiune, obiective şi criterii de performanţă bine-definite. Într-un cuvânt: vom avea prosperitate

Sunt conştient că tot ceea ce am scris este doar un exerciţiu de imaginaţie, până la urmă o utopie. Dar sincer că mi-ar plăcea ca acest exerciţiu de imaginaţie să devină realitate într-o bună zi.