Despre salariile directorilor companiilor de stat, fără populisme

Ca om de afaceri am vorbit în nenumărate rânduri despre nevoia de eficientizare a companiilor unde statul este acţionar majoritar.

 

Despre cum companii care ar putea şi ar trebui să fie pe profit şi să aducă la bani la buget, sunt pe pierdere pentru că sunt prostmanageriate şi pentru că nu există transparenţă în contractele pe care le au. Despre cum ar trebui să fie numiţi manageri privaţi la aceste companii, adică oameni care asta fac: preiau companii şi le fac profitabile; oameni din afara sistemului care nu judecă politic decizii care ar trebui bazate pe argumente economice.

Punct. Despre asta ar trebui să vorbim. Despre manageri privaţi la Tarom, la CFR, la Nuclearelectrica, la toate companiile unde statul este acţionar majoritar.

 

Despre ce vorbeşte Guvernul? Despre salariile directorilor. Ok, este un subiect legitim şi voi spune mai târziu exact la ce mă refer. Teama mea este însă că discuţiile despre salariile directorilor, pe lângă calculele de imagine evidente, ascund în spate şi faptul că guvernul a blocat toţi managerii privaţi pe care i-a numit la companii. Adică, i-a numit pentru presă şi apoi i-a forţat să demisioneze. Rezultatul este că aceste companii vor continua să piardă sute de milioane de euro.

 

Revenind acum la dezbaterea despre salariile directorilor companiilor de stat. Din experienţa managerială din Statele Unite am învăţat un lucru important, pe care îl aplic de atunci: „înainte de a mă întreba câţi bani cheltui, mă întreb câţi bani câştig”.  Pare un fapt banal, dar vă asigur că fiecare dintre noi uită, uneori, să facă acest calcul simplu.

 

În cazul de faţă, întrebarea este simplă: câţi bani aduc la buget, în plus, aceşti manageri privaţi – dacă sunt lăsaţi să îşi facă treaba? Dacă fac companiile profitabile şi aduc bani – de ordinul milioanelor de euro -, înseamnă că şi dacă îi plăteşte cu mii de euro, statul tot iese în câştig.

 

Dacă în schimb, companiile sunt tot pe pierdere, înseamnă că şi un salariu de 100 de euro, reprezintă bani pierduţi de către stat şi de către fiecare român. Cu ce îi mulţumeşte pe români dacă statul păstrează manageri care au învăţat meserie pe vremea lui Ceauşescu şi s-au perfecţionat în tranziţie, manageri care aduc pierderi de sute de milioane? Cu nimic.

 

Dacă ar fi să tragem linie: am pornit o discuţie despre câştiurile din companiile de stat, în loc să pornim o discuţie despre eficienţa companiilor. Chiar şi aşa, această discuţie poate fi bună, dar dacă guvernul o poartă doar că să ia ochii poporului, este o prostie de două ori, o dată pentru că ideea este să fie reduse pierderile din companiile de stat, care sunt nu de mii de euro, ci de sute de milioane. 

 

În al doilea rând, abordarea populistă este seducătoare, dar ceea ce nu se spune este că niciun manager bun nu stă într-o companie sub salariul pe care îl poate câştiga în mediul privat. Condiţionează-i pe manageri să îţi aducă profit, negociază-le salariul în funcţie de performanţă şi, mai ales, dă drumul la manageriat privat în companiile de stat. Acestea ar trebui să fie priorităţile Guvernului. 

Când afară nu plouă, nu e soare şi nu bate vântul, nu te fugăresc câinii vagabonzi, şamd – Bucureştiul arată bine

Am aflat de la premier că “atunci când nu plouă, Bucureştiul arată bine”. Victor Ponta a spus, cu intenţie sau nu, un adevărnedorit despre Bucureşti: este un oraş cu probleme majore.

1. atunci când tocmai ţi-ai scos maşina de la service şi ai intrat într-o groapă nouă de care nu ştiai până atunci.

 
 

2. atunci când ajungi seara acasă transpirat, pentru că ai trecut pe teritoriul câinilor fără stăpân, pentru care primăria nu are soluţii de peste 10 ani.

3. atunci când plouă şi oraşul se blochează.

4. atunci când mergi la Universitate, vrei să îţi parchezi maşina în parcarea construită pe vremea primarului Oprescu şi constaţi că a fost proiectată aşa de prost că nu ai loc să ieşi din maşină, atât de înguste sunt locuri de  parcare.

5. când îi vezi pe primarul general şi primarii de sector certându-se care să ia salubritatea; din motive de siguranţa sanitară a bucureştenilor, desigur.

6. într-o zi de vară, cu soare, când adie uşor vântul şi ridică nori de praf.

7. atunci când treci cu maşina pe lângă un proiect (din multele existente) la care construcţia a început acum 2-3 ani şi la care de 1 an nu se mai face nimic. Asta în timp ce Primăria anunţă noi şi noi proiecte.

8. când citeşti în ziar câte milioane de euro aruncă primăria pentru închirierea unui sediu şi despre alte milioane de euro cu care se suplimentează lucrările la vechiul sediu.

9. când auzi de telegondolă pe deasupra Bucureştiului, când tu ai fi mulţumit şi cu o parcare decentă şi drumuri fără gropi.

10. când vin turiştii străini în Bucureşti şi sunt fugăriţi de câini, furaţi de taximetriştii de la aeroport şi faţă în faţă cu un oraş care se dezvoltă haotic, fără directive, în care se construieşte într-o parte şi se dărâmă în alte zece locuri.

Cu excepţia acestor cazuri şi cu alte câteva excepţii minore,Bucureştiul este un oraş care arată bine. Problema nu este atât de cum arată Bucureştiul, ci mai ales de cum trăiesc bucureştenii, ce face primăria pentru viaţa lor de zi cu zi. Iar dacă analizăm aici situaţia, vedem cum nu se vede niciun  progres real la nivel edilitar în Bucureşti de ani şi ani. Iar motivul este că nu există oagendă de priorităţi a administraţiei, şi nicio o focalizare, ci doar lucruri făcute haotic, care se reflectă de la trafic, la spaţiu verde.Nu avem un manager al oraşului, ci un om politic fără viziune.

Sorin Oprescu, doctorul care nu mai simte pulsul

Primarul trebuie să simtă cel mai bine pulsul străzii: ce se întâmplă printre oameni, care sunt problemele lor, ce lucruri vor să fie realizate în oraşul în care trăiesc.

Sorin Oprescu a pierdut demult pulsul oraşului şi al bucureştenilor, iar cearta pe care a început-o cu primarii de sector este cea mai bună demonstraţie. Bucureştiul din stradă şi Bucureştiul care se vede de la primărie arată din ce în ce mai diferit. În timp ce bucureşteanul vrea rezolvări demult amânate la problemele de lângă el: câinii vagabonzi, curăţenia sau gropile din asfalt, Sorin Oprescu propune autostrăzi suspendate sau telegondole.  Bucureşteanul vrea curăţenie, iar Sorin Oprescu se ceartă cu primarii de sector despre cine ar trebui să controleze serviciile de salubrizare. Acum câteva zile, primarul general a continuat cearta  cu primarii de sector, de data aceasta subiectul fiind constituit de serviciile de salubrizare. Sunt două probleme majore aici.

 Prima, Capitala este, din nou, în centrul unei dispute politice, iar bucureştenii sunt perdanţii. De data aceasta, Sorin Oprescu a pierdut sprijinul politic şi al PNL şi al PSD. După ce consilierii USL i-au trântit bugetul cu autostrăzi suspendate, Sorin Oprescu dă şi el o replică, încercând să le ia primarilor de sector serviciile de salubrizare. Nu au decât să se certe cât vor. Dar să o facă închişi într-o cameră, iar la final să existe o concluzie de comun acceptată. Problema este că deja se întrevede cum acest conflict va degenera în curând într-o stare de blocaj care are toate şansele să continue până în 2016. Sorin Oprescu va continua să se plângă că proiectele mari  şi neaplicabile îi sunt blocate de consilierii şi de primarii de sector, iar Bucureştiul va reintra în blocaj. Ce nu vrea să ştie Sorin Oprescu este că oamenii s-au săturat să ia partea unuia sau altuia dintre politicieni, în bătăliile lor politice. În 2016, dacă conflictul continuă, nu doar că bucureştenii nu îl mai vor vota pe Sorin Opescu, dar vor refuza să mai voteze orice alt politician. A doua problemă este legată de stabilirea priorităţilor bugetare – ce trebuie făcut din banii bucureştenilor. Această ceartă dintre primari nu poate masca faptul că nu există o strategie după care sunt cheltuiţi banii bucureştenilor. Că banii celui mai bogat oraş din România se duc pe panseluţe şi studii de fezabilitate pentru autostrăzi suspendate. Adevărul este că până nu se va face un audit al modului în care Primăria Capitalei cheltuieşte fondurile din fiecare an, nu vom şti cât de gravă este problema. Este exact ca într-o companie care ştii că este cariată, dar până nu faci un audit, nu ştii ce mai poţi salva.

Care este drumul înainte? Fără doctor, pentru că doctorul Oprescu înseamnă pentru Bucureşti, acum, doar risipă, lipsă de viziune şi război politic. Eu, unul, sper să candideze anul viitor la prezidenţiale, aşa cum spun unele zvonuri, pentru că Bucureştiul are nevoie de un alt primar.

Marian Dușan, antreprenor la puterea a treia

Marian Duşan face parte din noua generaţie de business; români care s-au format după Revoluţie, mulţi dintre ei şcoliţi la cele mai bun universităţi din Statele Unite sau Marea Britanie, oameni tineri care au adus în România nu doar o nouă filozofie de business, bazată pe iniţiativă, flexibilitate şi conectare cu pieţele internaţionale, ci şi o nouă filozofie de implicare socială.

La 34 de ani are deja în spate o experienţă de afaceri de invidiat, atât în România, cât şi în lume: deține o importantă companie de investiții înregistrată în SUA, Petek Invest, cu un portofoliul de câteva milioane de euro şi este CEO al editurii Evenimentul Zilei&Capital. Unul dintre principiile după care se ghidează este: „pentru a reuşi în afaceri în lumea de astăzi, nu mai există naţional, ci doar internaţional”. Acest principiu defineşte o întreagă generaţie tânără de business care îşi extinde afacerile peste graniţe şi este în legătură cu marile corporaţii din lume.

În România, este președintele Romanian Business Accelerator, o asociație ce sprijină tinerii care vor să intre în afaceri şi a inițiat și a coordonat mai multe proiecte de antreprenoriat social în mediul rural. Este un model de implicare socială pe care ne-a mărturisit că l-a văzut funcţionând în Statele Unite şi vrea să îl pună în aplicare şi în România.

La 18 ani, primul business

Dușan a pătruns în lumea business-ului în 1997 când, la vârsta majoratului, și-a înființat prima companie.  “Mulți dintre cei care mă cunoșteau la acea vreme nu mi-au acordat prea multă încredere. Îmi spuneau mereu că sunt prea visător, atunci când le povesteam despre planurile mele. Nimeni nu mi-a dat nicio șansă, atunci când,  la 18 ani, mi-am înființat propria companie.  Desfășuram activități de comerț, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. După patru ani de experiență într-un business profitabil, am decis că trebuie să intru într-o nouă etapă”, povestește Dușan.

Numărul 1 în structuri metalice printr-un nou model de business

Astfel, la 22 ani de ani, a devenit proprietarul și managerul Combinatului Siderurgic de la Călărași, care la acea vreme era o ruină. “La fel ca în 1997, apropiații mei mi-au spus că fac o mare greșeală întrucât mă bag într-o asemenea afacere”, își aduce aminte Marian Dușan

Cu un business plan bine pus la punct, și multă voință susținută de dorința  a început să reconstruiască, pas cu pas, o afacere în al cărei potențial a crezut cu tărie de la început.

“Am introdus un nou model de business bazat pe reinvestirea profitului în modernizare şi în pregătirea oamenilor. În primul rând, am reconfigurat total linia de producție. Ne-am reorientat către confecționarea de structuri metalice pentru domeniul construcțiilor. O nișă care se prefigura foarte profitabilă la acea vreme”, spune Dușan.

A investit în achiziționarea de echipamente și utilaje moderne, a trimis angajații la training în străinătate și a format un board de specialiști pe care i-a adus din afara țării. În cinci ani, a investit, din surse proprii și din credite bancare, 12 milioane de euro pentru  retehnologizare, modernizare, marketing și dezvoltare. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Compania Repsteel, născută din cenușa combinatului de la Călărași, a devenit rapid principalul furnizor de structuri metalice din România. Compania a fost furnizor pentru o serie întreagă de imobile de referință: Charles de Gaulle Plaza,  sediul IKEA,  show room-uri Dacia, Renault, Peugeot, mall-uri. “Am deschis noi piețe precum Egipt, Dubai, Abu Dhabi, Venezuela. În Dubai, am livrat structuri pentru zgârie-nori, în Venezuela am furnizat structuri pentru o fabrică de nichel, iar în Egipt am participat la construcția unei fabrici de ciment”, a adăugat omul de afaceri.

La 23 de ani – cel mai performant tânăr antreprenor

Marian spune că în permanență, a decis să reinvestească profitul pentru a se dezvolta și pentru a moderniza capacitățile de producție: „Îmi amintesc că în România de final al anilor ’90, cei care făceau profit au început să îşi cumpere maşini de lux şi să arunce cu bani. Pentru un om de afaceri, aceasta este cea mai mare greşeală, pentru că pierde contactul cu business său”. Reinvestind inteligent, Repsteel a devenit numărul 1 în România și numărul 3 în Europa în domeniul producției de structuri metalice.

La numai 23 de ani, Camera de Comerț și Industrie din România l-a declarat pe Marian Dușan cel mai performant tânăr antreprenor. “Practic, am fost printre cei care am contribuit la schimbarea trendului în domeniul construcțiilor: de la cărămidă și beton la metal și sticlă”, precizează Marian.

O decizie salutară

Din 2004, Dușan a participat constant la cursuri, conferințe și seminarii pe teme economice, de management și de marketing în SUA și în Europa. “Mi-am format, în timp, conexiuni pe piețele financiare internaționale, am colaborat cu bănci și mari fonduri de investiții, venture capital, cu mari companii specializate pe investiții în infrastructură, cu fonduri specializate pe start-up”, spune Marian.

Anul 2007 a fost unul extrem de important pentru Dușan. Atunci a luat o decizie care l-a ferit de o posibilă prăbușire, la fel cu s-a întâmplat cu multe firme din domeniul construcțiilor.  “Acum 6 ani, am fost la o conferință în Statele Unite, cu tema expansiunea economică la nivel global. Acolo, au fost făcute publice pentru prima dată cifre și statistici care arătau clar că SUA era în recesiune, iar întreaga lume era în pragul unei crize economice de proporții”, rememorează Marian

Când s-a întors în țară a luat decizia să vândă afacerea. În decembrie 2007, a încheiat tranzacția de vânzare-cumpărare. La aceea vreme, la noi economia în creștere, indicii marcoeconomici arătau foarte bine, iar domeniul imobiliar era în plină expansiune. “Mă felicit și acum pentru decizia luată. Dacă nu vindeam atunci, probabil că pierdeam 40-50% din prețul încasat”, spune Dușan, care păstrează confidențialitatea privind valoarea tranzacției.

America, tărâmul cunoașterii

După ce a ieșit din businessul Repsteel, a hotărât să plece în SUA pentru o perioadă mai lungă pentru a se dezvolta din punct de vedere profesional. A locuit la Boston și la New York. A urmat o serie de cursuri și seminarii care l-au ajutat să înțeleagă multe din dedesubturile managementului. A urmat cursuri de leadership la Columbia University, a cunoscut oameni de afaceri din toată lumea, și-a format relații și conexiuni la cele mai importante companii de investiții din SUA, Brazilia, Chinia, India. “Am participat la mai multe summituri BRICS în China, India, Brazilia, precum și la conferințe pe teme de antreprenoriat în Turcia și Finlanda”, mai spune Dușan

Întoarcerea în România – proiectul Romanian Business Accelerator

Marian Duşan s-a întors în România în 2011 şi a făcut-o cu planuri mari: „Nu mai am acea presiune de a acumula financiar în business, pentru că deja am făcut-o. Ce vreau acum este să dezvolt în România un nou model de business aflat la graniţa dintre afacere şi proiect de responsabilitate socială. Cred că tinerii din România au un potenţial de a face business şi în jurul energiei şi inventivităţii lor se pot construi proiecte şi companii care să schimbe modul în care arată economia românească”.

În 2011, întors în România, Marian Duşan a pus bazele Romanian Business Accelerator (RBA), o asociație ce sprijină activ mediul de afaceri din România și, în special, pe tinerii antreprenori. “Vrem să punem laolaltă antreprenori, investitori, oameni politici, societate civilă, cu scopul de a reporni motorul economiei românești și de a scoate în evidență modele de succes din România. Tinerii au idei de afaceri extraordinare, trebuie doar să accelerăm punerea lor în practică”, spune președintele RBA.

Recent el a acceptat o nouă provocare. A acceptat să preia conducerea executivă a editurii Evz&Capital. Deși afacerile din domeniul media îi sunt mai puțin familiare, Marian este convins că va reuși să aducă pe profit compania care deține două dintre cele mai importante branduri de presă din România. “Eu cred în puterea printului și sunt convins că se poate face performanță pe acest segment. Cu o singură condiție: printul să nu mai fie reverberația de a doua zi a televiziunilor și a internetului”, conchide Dușan.

Romanian Business Accelerator – vreau să îi învăţ pe tineri să aibă business-uri de succes şi să facă bani

Marian Duşan ne-a mărturisit că Romanian Business Accelerator este proiectul său de suflet, proiectul în care a investeşte nu doar financiar, ci şi sufleteşte.

De ce un om de afaceri care vrea să facă profit ar investi într-un proiect ca Romanian Business Accelerator?

Romanian Business Accelerator este un proiect de suflet, din care nu îmi propun să fac profit, fără a fi însă un proiect filantropic. Când am început acest proiect am gândit pe termen lung, nu pentru câteva luni. Văd în câţiva ani Romanian Business Accelerator ca unul dintre cele mai importante noduri de business, de creativitate şi de idei de afaceri din România. Vreau într-o economie post-criză care se deschide în faţa noastră să creez un network puternic de business care să aibă influenţa şi forţa de a schimba lucrurile, inclusiv prin presiuni făcute asupra mediului politic care a rămas mult în spate. Vreau să îi învăţ pe tineri să aibă business-uri de succes şi să facă bani, pentru că cred că reuşita lor individuală este cea mai bună metodă pentru a alimenta reuşita întregii economii.

De ce acum?

Pentru că economia românească începe cel mai mare proces de schimbare din ultimii 20 de ani. Nu mai există „mohicani” ai afacerilor şi nici marii rechini. Marii rechini care au dat tunuri istorice în anii tranziţiei sunt împinși încet spre pensie de reglementările europene. Începe o nouă etapă în economia românească, un moment în care după bulele speculative care au afectat şi România, lucrurile se aşează pe bază de performanţă. Cred că este un moment de final de criză în care există un culoar de oportunitate şi pentru că vrem să ducem acest mesaj pozitiv, dar realist către tineri.  Vreau să văd că există o presiune venită din zona mediului de afaceri asupra mediului politic, pentru a începe să bage foarfeca în birocraţie, pentru a stimula o administraţie tânără şi performantă şi pentru a încuraja tinerii antreprenori printr-un sistem de suport financiar minim pentru start-up-uri.

Ce îşi propune Romanian Business Accelerator?

Sloganul Romanian Business Accelerator este: sprijinim tinerele afaceri, aducem experiența de afaceri pentru cei tineri care vor să-și pornească propria lor afacere.

Obiectivul cel mai tangibil pe care îl urmărim este să oferim suport pentru noua generaţie de antreprenori de care România are atât de multă nevoie acum. Asta este ceea ce facem la Romanian Business Accelerator, încurajăm antreprenoriatul în rândul tinerilor.

Un exemplu de acţiuni pe care le facem este evenimentul recent de la Academia de Studii Economia:  Guerilla Small Business, în care i-am adus faţă în faţă pe tinerii care vor să-și deschidă o afacere şi pe oamenii cu experiență de business care le pot da sfaturi practice pentru cum să reuşească.

Ce le spuneţi tinerilor, cărora vă adresaţi prin proiectele pe care le aveţi, cum este Guerilla Small Business?

Cel mai important mesaj pe care l-am spus tinerilor este „ai reuşit continuă, n-ai reuşit continuă!” Oamenii de afaceri nu sunt toţi nişte genii, dar au învăţat aceste lucruri simple pe care le aplică 24 din 24 de ore, 7 zile din 7. Le-am spus că nu le promit minuni şi nici nu le dau garanţii de reuşită. Ce le promit în schimb este o nouă filozofie de viaţă, bazată pe puterea de a îşi câştiga libertatea şi banii. Libertatea de a fi propriul stăpân,  de a nu fi preocupat să „dai bine” în faţa şefului, de a te evalua în fața conștiinței și a dimensiunii afacerii pe care o faci. Banii nu ca scop în sine, ci ca instrument pentru a îţi îndeplini obiectivele.

Șomajul în rândul tinerilor, o maladie gravă a economiei

Europa, dar și România se confruntă cu o problemă extrem de gravă, pe care nimeni nu o ia însă în serios, cel puțin la noi: rata șomajului ridicată în rândul tinerilor (peste 20%, în rândul celor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani și aproape 8% în rândul celor cu vârste între 25 și 35 de ani)). Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Pe de o parte,

sistemul de învățământ autohton scoate pe bandă rulantă absolvenți care cu greu își mai găsesc un loc de muncă, cel mai elocvent exemplu fiind cei care termină facultatea de Drept. Iar pe de altă parte, în contextul crizei economice, angajatorii au devenit mult mai exigenți, uneori chiar absurzi, în ceea ce privește politicile de recrutare. Adică, vor să angajaze tineri cu vârste până în 25-30 de ani, dar în același timp le solicită aspiranților la un loc de muncă, experiență vastă. Ceea ce firesc este aproape imposibil de realizat.

În plus există și alte cauze cum ar fi: părăsirea timpurie a școlii, posibilități de formare profesională limitate, programe active în domeniul forței de muncă insuficiente.

Din păcate, autoritățile nu reacționează la acest adevărat flagel și nu iau nicun fel de măsuri. Am mai spus-o în nenumărate rânduri există soluții pentru a rezolva această problemă, care dacă se va agrava, va produce efecte ireversibile.

Investiții publice masive, facilități fiscale pentru firmele care angajează tineri și programe de pregătire și reconversie profesională sunt numai câteva măsuri care trebuie luate de urgență.

De asemenea, reforma rapidă a învățământului și adaptarea programei școlare, conform cerințelor de pe piața muncii, reprezintă o altă prioritate asupra căreia Guvernul ar trebui să se aplece de urgență.

Șomajul în rândul tinerilor, migrarea elitelor, precum și îmbătrânirea populației reprezintă trei maladii care vor produce efecte devastatoare pe termen lung.

Acestea se insinuează treptat în organismul și așa șubred al economiei și vor produce ravagii. Cele mai severe efecte ale acestor fenomene se vor vedea după 2020, deoarece pe lângă presiunea uriașă care va apasa pe bugetul de pensii și pe cel de sănătate, ne vom confrunta și cu o diminuare drastică a numarului și a calității celor care vor produce pentru economie.

Altfel spus, numărul salariaților și al antreprenorilor va fi tot mai mic, va scădea consumul, vor scădea sumele provenite din impozitele pe salarii, se va diminua valoarea taxelor plătite la buget, va scădea valoarea investițiilor. Practic, economia va intra lent într-un proces de amorțire care, în timp, este posibil să ducă la colaps.

Acesta este tabloul viitorului care arată destul de sumbru și pe care cei care ne conduc nu prea îl iau în seamă. Nu am văzut niciun fel de plan de acțiune pentru a combate din timp efectele celor trei maladii despre care am vorbit. Aceasta înseamnă lipsă de viziune și de preocupare față de viitorul acestei nații. Păcat!

Domnule Oprescu, haideți să mergem cu bicicleta!

Trebuie să spun din capul locului că sunt un mare fan al plimbărilor cu bicicleta și mă deranjează teribil faptul că Bucureștiul nu are o “infrastructură” bine pusă la punct pentru cei care vor să se deplaseze cu acest mijloc de transport.

Citeam deunăzi o știre conform căreia primarul Sorin Oprescu va reface pistele pentru bicicliști de pe trotuare și le va da cât mai curând în folosință. Excelentă inițiativă! Asta numai dacă edilul general nu și-ar fi contrazis astfel subalternii de la Administrația Străzilor, care susțineau, cu câteva zile în urmă, că pistele pentru bicicliști vor fi trasate pe carosabil. Noi pe cine să credem?!

Ca să nu mai punem la socoteală vechile piste trasate pe trotuare pentru care Primăria a plătit vreo 11 milioane de euro, dar care au fost închise, anul trecut, de Poliția Rutieră. Curat-murdar Coane Sorine, mare haos mai este în primărie.
E bine că vorbim de ani de zile despre traficul infernal din București, dar nimeni nu face nimic pentru a-l decongestiona. Ba mai mult, Primăria îl complică și mai tare prin construcția, în buricul târgului, a unor edificii-mamut (poduri, șosele diametrale-transversale-suspendate).
În timp ce la noi mersul cu bicicleta este luat la mișto de autorități, în marile orașe ale Europei (Londra, Amsterdam, Copenhaga, Munchen, Barcelona) această problemă este tratată cu foarte mare seriozitate și responsabilitate
E și normal! Într-o societate în care poluarea, sedentarismul, stresul au ajuns la cote alarmante, trebuie găsite soluții pentru a le combate. Iar mersul cu bicicleta este un mijloc excelent pentru decongestionarea traficului, pentru reducerea stresului și a poluării și pentru combaterea sedentarismului. Da’ ce vorbesc eu?! Ați văzut la noi vreun politician responsabil care să se gândească la aceste probleme? Nici vorbă. La alții se poate însă. Spre exemplu, în Groningen, prin proiectele de facilitare a ciclismului citadin, aproape aproape 60% dintre călătorii sunt făcute cu bicicleta.
În Londra, primarul Boris Johnson a anunțat un proiect grandios pentru încurajarea mersului cu bicicleta. El va investi sume considerabile (de ordinul sutelor de milioane de lire sterline) pentru dezvoltarea unei rețele de piste pentru bicicliști. Și culmea, pistele vor fi construite pe carosabil. Evident, totul va fi gândit astfel încât, bicilistul să fie cât mai bine protejat. Proiectul londonez prevede reconfigurarea unor mari intersecții și delimitarea strictă a pistelor pentru bicicliști de benzile pentru mașini.
E simplu! Nu trebuie să inventăm noi roata. Trebuie să ne uităm un pic peste gard și să adaptăm proiectele altora la realitările mioritice. Domnule Primar general, haideți să mergem cu bicicleta! Face bine la sănătate.

Oprescu. Sorin Oprescu. Un primar de nădejde

Primarul General e un băiat simpatic. Serios. Vorbeşte pe înțelesul românului de rând. E de gaşcă. Nu se dă mare intelectual, deşi e profesor universitar, doctor. Nu epatează ca alţii, cu toate că este un medic de renume.

Mai mult, a făcut şi ceva pentru urbea pe care o păstorește. Scrie pe blogul domniei sale. Bineînțeles, se vede și cu ochiul liber prin oraş. Parcarea de la Universitate (care e mai mereu goală). Pasajul D-na Ghica-Chişinău. Parcarea de la Arena Naţională. Unde mai pui finalizarea pasajului Basarab şi a fostului stadion 23 August. Realizări, nu glumă. Ca să nu mai vorbim de planurile următorului cincinal. Autostradă suspendată. Canalul Dunăre-București. Amenajarea râului Dâmbovița pentru plimbări cu bărcuța. Chiar frumos!
Nu contează că majoritatea nu sunt proiectele domniei sale. Nu contează că avem zone în București, Capitala unei țări membre a UE, unde cetățenii, la care se gândește domnul primar zi și noapte, trăiesc ca-n Evul Mediu. Fără apă curentă, fără canalizare, fără gaze, fără străzi asfaltate. Nu contează că în București se construiește în continuare haotic. Nu contează că noi facem pasaje și pasarele în buricul târgului, proiecte la care alții au renunțat pentru că nu fluidizează traficul, ci dimpotrivă. Nu contează că transportul în comun nu încurajează bucureșteanul să-și lase mașina acasă. Nu contează că metroul din Drumul Taberei va fi gata la Sfântul Așteaptă (nu l-am văzut pe Sorin Oprescu să se lege cu lanțuri în fața Palatului Victoria pentru a-i cere premierului banii pentru finanțarea lucrărilor). Nu contează că nu avem o centură ocolitoare la standarde europene. Nu contează că nu suntem în stare să facem un sistem de transport feroviar (rețeaua există) care să preia locuitorii din suburbii și să-i ducă în centru (asta fluidizează traficul cu adevărat). Nu contează că aruncăm zeci, poate sute de milioane de euro pe borduri și trotuare, în loc să facem pasarele și pasaje la ieșirile din oraș pentru a decongestiona traficul (vezi ieșirea din zona de vest Prelungirea Ghencea-Șoseaua de Centură-Domnești). Nu contează că dacă vrei să faci pipi, și te-a prins nevoia în centru, n-ai unde. Pentru că WC-urile din pasajul Universității sunt defecte zile la rând. Tot ce contează e că avem un primar de gașcă. Care vorbește pe înțelesul românului de rând.

Convingeți-i pe români să rămână acasă!

Cu siguranță mulți dintre dumneavostră au fost indignați de intenția guvernului britanic de a declanșa o campanie mediatică prin care să-i convingă pe potențialii imigranți români să nu meargă în Anglia, după ridicarea restricțiilor de pe piața muncii. “Nu veniţi în Marea Britanie, plouă şi job-urile sunt puţine şi prost plătite” este unul dintre mesajele subtile pe care britanicii vor să ni-l transmită, conform The Guardian.

Eu cred că această inițiativă a autorităților britanice este de fapt o bună oportunitate pentru Guvernul de la București de a răspunde și de a iniția la rândul său o campanie intensă pentru a-i convinge pe români să rămână în țară. Avem nevoie acum, mai mult ca oricând, să vedem că mai marilor dregători le pasă de ce se întâmplă cu locuitorii cetății. Avem nevoie de guvernanți responsabili care să acționeze rapid și eficient pentru a stopa exportul de creiere și de forță de muncă calificată. Și așa ne confruntăm cu un deficit demografic acentuat. Dacă-i lăsăm în continuare pe cei mai buni să plece, atunci viitorul acestei nații este deja amanetat.

Sunt convins, spre deosebire de președintele Băsescu care-i îndemna acum ceva vreme pe medici să plece din țară, că România poate să-și păstreze valorile. Trebuie doar voință politică și pricepere pentru a pune la punct un set de legi și de măsuri care să constituie fundația pentru a construi o Românie prosperă.

Tinerii trebuie încurajați să rămână în țară. Să simtă că sunt apreciați și că pot avea un viitor aici, în România.

Îmi permit să sugerez câteva idei, care odată puse în practică, ar genera mii de locuri de muncă și ar conduce la o dezvoltare accentuată a economiei.

1.Adoptarea legii holdingului, care ar putea transforma țara noastră într-un hub regional pentru mari companii de IT, telecom sau pentru firme care au nevoie de call centere. Nici nu trebuie să facem mare lucru. Doar să copiem modelul polonez.

2. Îmbunătățirea legii parteneriatului public-privat care ar putea aduce în țară zeci de investitori străini de calibru interesați de marile proiecte de infrastructură ce ar genera o dezvoltare în lanț a economiei.

3. Extinderea legii amnistiei fiscale și asupra mediului privat. Acest fapt ar aduce în țară sute de milioane de euro care ar intra în circuitul economiei.

4. Inițierea rapidă a unui set de facilități fiscale care să încurajeze mediul antreprenorial. Mulți se gândesc la a-și deschide propria afacere, dar lipsa finanțărilor și birocrația excesivă le curmă din fașă orice inițiativă.

5. Stoparea imediată a scurgerii fondurilor publice către buzunarele “băieților deștepți” și orientarea acestora spre sectoarele care au nevoie acută de finanțare: sănătatea și educația.

Cred cu tărie că avem resursele pentru a-i convinge pe români să nu mai plece pe capete din țară. Ne trebuie doar puțină responsbilitate din partea clasei politice. Sunt convins că dacă după ’90, România ar fi fost guvernată de nemți, astăzi ar fi fost Elveția Estului. Dar niciodată nu-i prea târziu!

Nesimțiții de la Drumuri

 Știrea că șefii de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) se aflau, în plină iarnă, chipurile într-o ședință operativă la cabana Bâlea Lac m-a indignat profund.

Când meteorologii anunță coduri galbene și portocalii, onorabilii directorași de la Drumuri trebuiau să facă ședințe operative sus pe mașinile de deszăpezire, nu la Bâlea Lac. Că cei de la CNADNR sunt incompetenți știam, dar că sunt atât de nesimțiți, asta nu mi-am imaginat.

Cred că deja s-a întrecut orice limită în această companie. Victor Ponta a anunțat că va cere demiterea tuturor directorilor, dacă va constata că au fost să se distreze în loc să fie la treabă.  Eu zic că trebuie demiși oricum. Nu faci ședințe operative în mijlocul iernii la o vilă din creierul munților. Puteau să se întâlnească la minister sau, mai eficient, puteau să facă o videoconferință, dacă erau probleme atât de urgente care nu puteau fi amânate până trecea vremea urâtă.

Dacă premierul este decis să schimbe lucrurile în această instituție găunoasă, amorfă și impotentă atunci trebuie să o demoleze în totalitate și să o reconstruiască din temelii.

Fiecare Guvern care s-a perindat la putere a dat jos directorul general pus de fostul executiv și și-a pus propriul om. Și cu asta basta! Nimic nu s-a schimbat. Tot corijenții Europei suntem în materie de autostrăzi, tot cele mai proaste drumuri avem, tot ne prinde mereu iarna nepregătiți.

Citeam recent că CNADNR a cheltuit în perioada 2007-2011 nu mai puțin de patru miliarde de euro chipurile pe construcția de autostrăzi. Banii erau de ajuns pentru 800 de kilometri, însă marii manageri de la Compania de Drumuri au dat în folosință puțin peste 250 de kilometri. Mai precis 267 de kilometri.  O rușine fără margini!

Sunt foarte curios dacă cineva va răspunde pentru această bătaie de joc față de banul public? Aș vrea să știu, în calitate de contribuabil, unde s-au dus acești bani? Ne va răspunde cineva la aceste întrebări? Până acum nu am auzit ca noua Guvernare să fi prezentat vreun raport sau vreun audit cu privire la risipa și ineficiența de la CNADNR.

Dar până va fi tras cineva la răspundere, până vom avea și noi autostrăzi decente, directorașii de la Drumuri fac management meeting la vila Bâlea Lac. Iată care este drumul cel mai drept pentru a rezolva problema infrastructurii din România.

Haideți să rezolvăm problema maidanezilor!

Subiectul pe care o să-l abordez în acest articol nu are nicio legătură cu domeniul meu de activitate, însă ca cetățean al Bucureștiului, mă preocupă foarte tare. Este vorba de prezența câinilor pe străzi. Din păcate, niciun primar de până acum nu a dorit cu adevărat să rezolve  această problemă, care se agravează vizibil de la un an la altul.

Ca iubitor de animale, dar și ca locuitor al capitalei unei țări membre a Uniunii Europene, consider că prezența câinilor pe străzi este total inacceptabilă. Problema trebuie rezolvată eficient și fără patimi. Pentru că nu-i așa, până la urmă, câinii, chiar dacă unii dintre ei sunt agresivi și au creat incidente neplăcute, nu au nicio vină că au ajuns pe străzi. Tot noi, oamenii, suntem responsabili pentru asta.

Am discutat, în ultima vreme, cu mai multe persoane implicate în acest fenomen, atât din țară, cât și din străinătate, pentru vedea care este cea mai eficientă soluție de a nu mai avea maidanezi prin oraș. Concluzia a fost una singură: sterilizare masivă, inclusiv a câinilor fără drept de montă, din curțile cetățenilor, dublată de un program intens de adopții, chiar internaționale. Sigur că problema nu se va rezolva peste noapte, dar sterilizarea este singura metodă eficientă pentru a scăpa de câinii vagabonzi.

Știu că anumiți cititori care vor reacționa vehement față de această soluție și vor cere ca maidanezii să fie căsăpiți, exterminați. Eutanasia nu va rezolva cauza, ci doar efectul problemei. Mai mult, autoritățile nu au capacitatea de a omorî câinii, în ritmul în care ei se înmulțesc. Și atunci, banii cheltuiți pe această metodă barbară se vor duce pe Apa Sâmbetei. Chiar Organizația Mondială a Sănătații a publicat, la sfârşitul anilor ’80, un raport privind lupta împotriva rabiei umane în ţările subdezvoltate, în care a menționat că omorârea câinilor fără stăpăn este ineficientă și costisitoare.

Citeam că în Oradea, populația canină de pe străzi s-a redus cu 80% în cinci-șase ani, ca urmare a unui program de sterilizări masive. Deci se poate!

Pentru a rezolva problema în București, este foarte important ca, pe lângă un program susținut de castrare a câinilor vagabonzi, să fie sterilizați și câinii comunitari din curțile oamenilor, deoarece aceștia reprezintă o sursă importantă de maidanezi care ajung pe stradă.

Știu că lipsa resurselor financiare reprezintă o mare problemă în acest caz. Cu un pic de creativitate lucrurile se rezolvă însă. Spre exemplu, pot fi create anumite centre de profit prin intermediul cărora sunt  finanțate  programe masive de sterilizări.

Personal, mă voi ocupa în acest an de o anumită zonă din București, unde voi pune în practică un proiect-pilot care prevede sterilizarea masivă a maidanezilor și inițierea unui program de adopții internaționale. Iar pentru a face rost de bani, voi organiza un târg itinerant, similar celui de la Viena, în parteneriat cu mai multe companii, iar profitul obținut va fi direcționat pentru finanțarea sterilizării maidanezilor, dar și pentru alte proiecte sociale.

Dacă și edilii locali vor fi creativi și vor încerca să găsească surse alternative pentru a face rost de fondurile necesare stopării înmulțirii câinilor fără stăpân, atunci maidanezii vor fi o amintire peste câțiva ani. Esențial este să facem totul organizat, cu calm și fără patimi inutile.