Agenția Guvernamentală pentru Start-upuri, un proiect de luat în seamă

Am spus în nenumărate rânduri că antreprenoriatul reprezintă o șansă pentru economia românească. Un program național de susținere a afacerilor aflate la început de drum poate produce o dezvoltare pe orizontală în economie și ar putea rezolva, parțial, problema șomajul în rândul tinerilor, atât din mediul urban, cât și din mediul rural.

Nu e mai puțin adevărat că pe piață sunt câteva organizații non-guvernamentale și companii care susțin programe de antreprenoriat. Personal conduc un asemenea program pentru tinerii antreprenori.

Din experiența acumulată, am realizat că asemenea inițiative sunt extrem de benefice și de stimulative pentru cei care doresc să-și deschidă propriul business. Multe dintre  programe au dat rezultate remarcabile. Există pe piață companii profitabile care au luat naștere în urma unor proiecte de susținere a antreprenoriatului și, mai mult, multe dintre ele au devenit scalabile la nivel global.

Economia are nevoie de spirit antreprenorial pentru a construi avantaje competitive, iar start-upurile susțin creșterea economică inteligentă, ajutând România să facă faţă concurenţei cu ţări cu forţă de muncă ieftină şi păstrând capacitatea crescută de inovare.

Dar pentru ca antreprenoriatul să aibă cu adevărat un cuvânt greu de spus în dezvoltarea economiei românești avem nevoie de mai mult decât se face în prezent. Avem nevoie ca susținerea afacerilor la început de drum să fie inclusă în strategia națională de relansare economică. Mai mult, avem nevoie de o Agenție Guvernamentală pentru Start-upuri aflată în subordinea directă a Primului Ministru. Modelul pe care îl imaginez eu este total diferit față de inițiativele guvernamentale în domeniu.

Misiunea acestei Agenţii Guvernamentale va fi de a asigura sprijinul financiar şi, mai ales logistic: asigurarea de mentoring, urmărirea implementării ideii de Start-up şi susţinerea acesteia. Propunem nu doar să finanţăm Start-upurile, ci şi să urmărim evoluţia lor pe perioada până la consolidarea afacerii, dat fiind faptul că rata de succes este mică în primul an de la înfiinţare. În această perioadă test pentru consolidare, startup-urilor li se va oferi sprijin pentru consolidare însemnând participarea la: sesiuni de mentoring cu oameni de afaceri autohtoni şi străini; evenimente în plan local: târguri de strat-up-uri, prezentări în cadrul unor universităţi; întâlniri de dezvoltare şi testare a proiectelor lor (hackaton).

Suportul în perioada de consolidare înseamnă o rată de succes mai mare startupuri, antreprenorii vor avea un proiect de start-up funcţional, o reţea/un network de cunoştinţe atât printre tineri ca ei, cât şi printre oameni de afaceri cu experienţă şi vor avea posibili investitori pentru proiectele lor.

Cred că pentru succesul Agenției Guvernamentale pentru Start-upuri trebuie gândit un parteneriat public-privat, astfel instituția să fie condusă  și gestionată de un consiliu format din oameni de afaceri cu experință, dar și din specialiști guvernamentali în domeniul economic.

Astfel de inițiative există și în alte zone ale globului, cel mai notoriu exemplu fiind programul guvernamental  pentru start-upuri coordonat de statul chilian.

În concluzie, invit autoritățile române să ia în considere această idee care odată transformată în realitate va aduce beneficii reale pentru economia românescă.

Haideți să nu mai fim fraieri!

Săptămâna trecută am lansat programul Start-up România, prin intermediul căruia aproximativ 1.000 de tineri, care vor să-și deschidă propria afacere, vor beneficia de consultanță gratutită și de acces la surse de finanțare.

Noi, cei de la Romanian Business Accelerator (roaccelarator.ro), vom oferi o soluție tinerilor cu idei strălucite, dar care fie nu dispun de resurse financiare, fie nu știu cum să pună în practică planurile de business pe care le-au făcut. Cu certitudine, avem nevoie de o nouă generație de antreprenori care să împingă lucrurile mai departe. Avem nevoie de o nouă mentalitate în business. Avem nevoie de o nouă cultură antreprenorială. Cred că noi, cei care am reușit în afaceri, avem o datorie morală față de cei care sunt acum la început de drum.  De aceea, Romanian Business Accelerator va aduce la aceeași masă, în cadrul programului Start-up România, 47 dintre cei mai cunoscuți întreprinzători români care vor împărtăși din experiența lor celor care au decis că a fi propriul lor stăpân reprezintă o alternativă profesională, dar și un mod de viață.

Tinerii care vor fi admiși în proiectul Start-up România vor beneficia, într-un interval de șase luni, de sesiuni de mentorat, de consultanță, de public speaking și de coaching.  La sfârșitul perioadei de pregătire, ei își vor susține proiectele de afaceri în fața unor investitori din România și din străinătate, dispuși să le finanțeze businessurile. Șomajul în rândul tinerilor între 18 şi 25 de ani a atins cote alarmante şi cred că putem să-i ţinem pe aceşti tineri în România doar dacă le oferim modele de succes, oameni care să-i înveţe cum să facă afaceri de succes şi corecte. Este la îndemâna noastră să facem acest lucru. Mai mult, cred că avem obligația atât noi, cei din zona privată, cât și cei din zona guvernamentală să-i sprijinim și să-i încurajăm pe antreprenorii aflați la început de drum. În perioada 2014-2015, Uniunea Europeană ne pune la dispoziție circa 500 de milioane de euro pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor. Antreprenoriarul este o oportunitate pentru a combate acest adevărat flagel și sunt convins că putem creiona proiecte pentru a accesa aceste fonduri pentru tinerii care vor să intre în business. Susțin cu tărie că antreprenoriatul reprezintă o șansă uriașă pentru România și consider că susținerea celor care doresc să înceapă un business pe cont propriu trebuie să devină o prioritate de gradul zero pentru Guvernul României.

Mi-aș permite, în final, să-l citez pe profesorul Dăianu care a spus, la evenimentul de lansare a programului Start-up România, că „economia românească are nevoie de spirit antreprenorial pentru a construi avantaje competitive şi pentru a învinge capcana venitului mediu pe cap de locuitor, care se manifestă prin incapacitatea, după atingerea unui anumit prag de venituri, de a mai face faţă concurenţei unor ţări cu forţă de muncă ieftină şi cu capacitate mare de a inova“. Câtă dreptate are! Numai așa putem construi o Românie prosperă. Haideți să nu mai fim fraieri și să profităm de șansa asta!

Eu pariez pe antreprenorii tineri

 

BNR a făcut la un moment dat un anunţ care a fost trecut rapid cu vederea în tumultul politic legat de modificarea Constituţiei: scăderea cu 35% a investiţiilor străine directe faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, de la 494 la 322 milioane de euro. Pentru a vă face o imagine asupra nivelului de unde am căzut în ultimii ani, precizez că investiţiile străine în 2008, pe primul trimestru, erau undeva la peste trei miliarde de euro. Deci faţă de acum 5 ani, scăderea este de zece ori. Mulţi veţi spune că investiţiile străine depind de evoluţiile din economia europeană şi mondială şi că scăderea lor este doar rezultatul crizei economice.


Dacă ne uităm însă la statele din jurul nostru, vedem că nu este aşa. De exemplu, în ultimii ani Bulgaria a reuşit să crească volumul investiţiilor străine directe; de la 1.215 milioane de euro în perioada ianuarie-noiembrie 2011, la 1.399 milioane euro în perioada ianuarie-noiembrie 2012. Asta înseamnă nu doar că Bulgaria a reuşit să îşi crească investiţiile străine directe, dar este şi deasupra României. În condiţiile în care suprafaţa şi populaţia sunt la mai puţin de jumătate. Şi mai elocvent, valoarea investiţiilor străine directe în Bulgaria a fost de aproximativ 3,5% din produsul intern brut, în timp ce în România este sub 1%. Sunt cifre care arată cât de mică este contribuţia investiţiilor străine directe la economia românească. Cred că se mai distruge un mit: că România este în faţa Bulgariei din punct de vedere economic. Greşit. Bulgaria ne-a ajuns deja şi ne depăşeşte lejer, pentru că noi stăm pe loc. Toate aceste cifre sunt îngrijorătoare şi arată starea reală a economiei româneşti: o economie care a tot pierdut viteză în ultimele luni până în punctul în care este din nou oprită. Toate aceste cifre arată că nu vom mai avea combustibil pentru creşterea economică şi că este previzibil să avem din nou stagnare.

Nu am dat exemplul Bulgariei pentru a spune doar că ne-a luat-o în faţă, ci, în primul rând, pentru a arăta că România nu este condamnată de evoluţii externe la un trend economic descendent, la mai puţine investiţii, la mai puţini bani în economie şi la mai puţine locuri de muncă. Dacă vecinii noştri au reuşit, nu văd de ce nu ar reuşi şi România. Ce trebuie făcut? Să rezolvăm probleme mai vechi şi mai noi. Dintre problemele mai vechi: stabilitatea şi predictibilitatea legislativă în domeniul fiscal sau investiţia în infrastructură. Dintre problemele mai noi: România a început să nu mai fie competitivă din punctul de vedere al specializării pe piaţa de muncă. Anii în şir în care cei mai buni specialişti au plecat din ţară încep să îşi arate efectele, iar investitorii străini ne-au atras deja atenţia asupra acestui lucru. Revin la ceea ce am afirmat într-un articol de acum câteva săptămâni: Guvernul trebuie să investească în educaţie şi în tineri; somajul a ajuns la 24% în rândul tinerilor.

Dacă ar fi să pariez pe un as din mânecă pe care îl avem, acesta este reprezentat de tineri.  Doar tinerii pot reporni cu adevărat trenul. Cei mai bine pregătiţi trebuie convinşi să rămână acasă pentru a lucra în companii de vârf pe salarii bune. Cei mai dinamici trebuie ajutaţi  pentru a deveni antreprenori. Eu sunt antreprenor, am fondat mai multe companii, iar pentru că am experiență în antreprenoriat, am fondat RoAccelerator, astfel încât să creăm o clasă de business românească tânără şi dinamică în anii viitori. Înainte de toate, am încredere în guvernul Ponta și știu că și el are copii ca și mine și mai știu că trebuie să privim toți spre viitor cu focus pe încurajarea spiritului antreprenorial în România.

Mandinga, start-upurile şi creşterea economică

Cu oricine discuți în mediul de afaceri, dă din cap cu apatie: nu se mișcă lucrurile cum am fi vrut, investitorii nu apar, locuri de muncă nici atât, consumul rămâne jos, creditarea stă. Ne învârtim într-o spirală a prudenței în care precauția alimentează statul pe loc, iar de sus, de la Guvern, nu apare vreun semn de mai bine sau vreo soluție, aşa că afacerile sunt nevoite să se descurce cum pot.

Dintr-o glumă menită, probabil, să destindă discuţiile cu autorităţile din Azerbaidjan, premierul a scăpat un adevăr elocvent pentru lipsa de viziune şi de soluţii a guvernărilor pentru a genera creștere: dacă Mandinga ar fi fost în delegația care discuta cu autorităţile azere despre proiecte economice, avea mai mult succes decât politicienii. Cu Mandinga pe post de soluție de creștere economică la nivel guvernamental, oamenii de afaceri sunt precauţi, dar își văd fiecare de treabă. În economia reală, nimeni nu vrea şi nu poate să ia pauză și să aștepte soluții de sus. Aici este tot greul, antreprenorii au mai făcut restructurări, au mai discutat cu băncile, au mai cumpărat ceva utilaje second-hand, aici totul s-a redimensionat şi totul s-a făcut funcţional în timp real. Eu cred, și ca mine foarte mulți alți întreprinzători și manageri, că acest segment de antreprenori poate repune lucrurile în mișcare în economie. Acesta e motivul pentru care susțin programul Start-up Romania. Un astfel de program care încurajează antreprenoriatul e cheia pentru creştere economică durabilă şi pentru a evita ceea ce ne avertiza FMI că este, încă, un risc mare: regres economic, pe fondul creşterii slabe.

De fapt această stare de stagnare, de epuizare după anii de luptă cu criza, este exact ceea ce trebuie să evităm în acest moment. Trebuie să ne adunăm forțele și mai ales inteligențele pentru a folosi minimul de stabilitate economică pe care toţi românii l-au creat cu mari sacrificii în acești ultimi ani, pentru a începe să construim creştere. Celor pesimişti le pot spune că nu intrăm fără suport în acest efort. Avem două atuuri: energie antreprenorială şi fonduri europene pe care le putem canaliza spre încurajarea start-upurilor. Experienţa istorică ne arată că, prin fonduri şi prin energie naţională şi muncă, alte ţări s-au reclădit în situații infinit mai grele decât a noastră acum; să ne amintim Planul Marshall.

Care va fi rezultatul unei astfel de investiţii? O rețea de antreprenori mici și medii, care pot crea locuri de muncă, mai ales în zona tinerilor, care altfel ar fi înclinaţi să plece din ţară: O forţă cu potenţial mare de inovare – fiindcă tinerii sunt conectați la cele mai noi informații și au deschidere spre utilizarea noilor tehnologii de comunicații – care ar fi pusă la „treabă“, să genereze valoare economică. O forţă de progres social, pentru că va susţine mici afaceri în mediul rural, reducând decalajele economice.

Nu în ultimul rând, un program de încurajare a start-upurilor înseamnă consolidarea clasei de mi­jloc, după anii complicaţi de tranziţie în care distanța dintre bogați și sărăci s-a mărit. Iată o soluţie la îndemână pentru un program guvernamental de creştere economică. În plus, poate și Mandinga va vrea să-şi pornească un start-up, cine ştie?

Despre salariile directorilor companiilor de stat, fără populisme

Ca om de afaceri am vorbit în nenumărate rânduri despre nevoia de eficientizare a companiilor unde statul este acţionar majoritar.

 

Despre cum companii care ar putea şi ar trebui să fie pe profit şi să aducă la bani la buget, sunt pe pierdere pentru că sunt prostmanageriate şi pentru că nu există transparenţă în contractele pe care le au. Despre cum ar trebui să fie numiţi manageri privaţi la aceste companii, adică oameni care asta fac: preiau companii şi le fac profitabile; oameni din afara sistemului care nu judecă politic decizii care ar trebui bazate pe argumente economice.

Punct. Despre asta ar trebui să vorbim. Despre manageri privaţi la Tarom, la CFR, la Nuclearelectrica, la toate companiile unde statul este acţionar majoritar.

 

Despre ce vorbeşte Guvernul? Despre salariile directorilor. Ok, este un subiect legitim şi voi spune mai târziu exact la ce mă refer. Teama mea este însă că discuţiile despre salariile directorilor, pe lângă calculele de imagine evidente, ascund în spate şi faptul că guvernul a blocat toţi managerii privaţi pe care i-a numit la companii. Adică, i-a numit pentru presă şi apoi i-a forţat să demisioneze. Rezultatul este că aceste companii vor continua să piardă sute de milioane de euro.

 

Revenind acum la dezbaterea despre salariile directorilor companiilor de stat. Din experienţa managerială din Statele Unite am învăţat un lucru important, pe care îl aplic de atunci: „înainte de a mă întreba câţi bani cheltui, mă întreb câţi bani câştig”.  Pare un fapt banal, dar vă asigur că fiecare dintre noi uită, uneori, să facă acest calcul simplu.

 

În cazul de faţă, întrebarea este simplă: câţi bani aduc la buget, în plus, aceşti manageri privaţi – dacă sunt lăsaţi să îşi facă treaba? Dacă fac companiile profitabile şi aduc bani – de ordinul milioanelor de euro -, înseamnă că şi dacă îi plăteşte cu mii de euro, statul tot iese în câştig.

 

Dacă în schimb, companiile sunt tot pe pierdere, înseamnă că şi un salariu de 100 de euro, reprezintă bani pierduţi de către stat şi de către fiecare român. Cu ce îi mulţumeşte pe români dacă statul păstrează manageri care au învăţat meserie pe vremea lui Ceauşescu şi s-au perfecţionat în tranziţie, manageri care aduc pierderi de sute de milioane? Cu nimic.

 

Dacă ar fi să tragem linie: am pornit o discuţie despre câştiurile din companiile de stat, în loc să pornim o discuţie despre eficienţa companiilor. Chiar şi aşa, această discuţie poate fi bună, dar dacă guvernul o poartă doar că să ia ochii poporului, este o prostie de două ori, o dată pentru că ideea este să fie reduse pierderile din companiile de stat, care sunt nu de mii de euro, ci de sute de milioane. 

 

În al doilea rând, abordarea populistă este seducătoare, dar ceea ce nu se spune este că niciun manager bun nu stă într-o companie sub salariul pe care îl poate câştiga în mediul privat. Condiţionează-i pe manageri să îţi aducă profit, negociază-le salariul în funcţie de performanţă şi, mai ales, dă drumul la manageriat privat în companiile de stat. Acestea ar trebui să fie priorităţile Guvernului. 

Când afară nu plouă, nu e soare şi nu bate vântul, nu te fugăresc câinii vagabonzi, şamd – Bucureştiul arată bine

Am aflat de la premier că “atunci când nu plouă, Bucureştiul arată bine”. Victor Ponta a spus, cu intenţie sau nu, un adevărnedorit despre Bucureşti: este un oraş cu probleme majore.

1. atunci când tocmai ţi-ai scos maşina de la service şi ai intrat într-o groapă nouă de care nu ştiai până atunci.

 
 

2. atunci când ajungi seara acasă transpirat, pentru că ai trecut pe teritoriul câinilor fără stăpân, pentru care primăria nu are soluţii de peste 10 ani.

3. atunci când plouă şi oraşul se blochează.

4. atunci când mergi la Universitate, vrei să îţi parchezi maşina în parcarea construită pe vremea primarului Oprescu şi constaţi că a fost proiectată aşa de prost că nu ai loc să ieşi din maşină, atât de înguste sunt locuri de  parcare.

5. când îi vezi pe primarul general şi primarii de sector certându-se care să ia salubritatea; din motive de siguranţa sanitară a bucureştenilor, desigur.

6. într-o zi de vară, cu soare, când adie uşor vântul şi ridică nori de praf.

7. atunci când treci cu maşina pe lângă un proiect (din multele existente) la care construcţia a început acum 2-3 ani şi la care de 1 an nu se mai face nimic. Asta în timp ce Primăria anunţă noi şi noi proiecte.

8. când citeşti în ziar câte milioane de euro aruncă primăria pentru închirierea unui sediu şi despre alte milioane de euro cu care se suplimentează lucrările la vechiul sediu.

9. când auzi de telegondolă pe deasupra Bucureştiului, când tu ai fi mulţumit şi cu o parcare decentă şi drumuri fără gropi.

10. când vin turiştii străini în Bucureşti şi sunt fugăriţi de câini, furaţi de taximetriştii de la aeroport şi faţă în faţă cu un oraş care se dezvoltă haotic, fără directive, în care se construieşte într-o parte şi se dărâmă în alte zece locuri.

Cu excepţia acestor cazuri şi cu alte câteva excepţii minore,Bucureştiul este un oraş care arată bine. Problema nu este atât de cum arată Bucureştiul, ci mai ales de cum trăiesc bucureştenii, ce face primăria pentru viaţa lor de zi cu zi. Iar dacă analizăm aici situaţia, vedem cum nu se vede niciun  progres real la nivel edilitar în Bucureşti de ani şi ani. Iar motivul este că nu există oagendă de priorităţi a administraţiei, şi nicio o focalizare, ci doar lucruri făcute haotic, care se reflectă de la trafic, la spaţiu verde.Nu avem un manager al oraşului, ci un om politic fără viziune.

Sorin Oprescu, doctorul care nu mai simte pulsul

Primarul trebuie să simtă cel mai bine pulsul străzii: ce se întâmplă printre oameni, care sunt problemele lor, ce lucruri vor să fie realizate în oraşul în care trăiesc.

Sorin Oprescu a pierdut demult pulsul oraşului şi al bucureştenilor, iar cearta pe care a început-o cu primarii de sector este cea mai bună demonstraţie. Bucureştiul din stradă şi Bucureştiul care se vede de la primărie arată din ce în ce mai diferit. În timp ce bucureşteanul vrea rezolvări demult amânate la problemele de lângă el: câinii vagabonzi, curăţenia sau gropile din asfalt, Sorin Oprescu propune autostrăzi suspendate sau telegondole.  Bucureşteanul vrea curăţenie, iar Sorin Oprescu se ceartă cu primarii de sector despre cine ar trebui să controleze serviciile de salubrizare. Acum câteva zile, primarul general a continuat cearta  cu primarii de sector, de data aceasta subiectul fiind constituit de serviciile de salubrizare. Sunt două probleme majore aici.

 Prima, Capitala este, din nou, în centrul unei dispute politice, iar bucureştenii sunt perdanţii. De data aceasta, Sorin Oprescu a pierdut sprijinul politic şi al PNL şi al PSD. După ce consilierii USL i-au trântit bugetul cu autostrăzi suspendate, Sorin Oprescu dă şi el o replică, încercând să le ia primarilor de sector serviciile de salubrizare. Nu au decât să se certe cât vor. Dar să o facă închişi într-o cameră, iar la final să existe o concluzie de comun acceptată. Problema este că deja se întrevede cum acest conflict va degenera în curând într-o stare de blocaj care are toate şansele să continue până în 2016. Sorin Oprescu va continua să se plângă că proiectele mari  şi neaplicabile îi sunt blocate de consilierii şi de primarii de sector, iar Bucureştiul va reintra în blocaj. Ce nu vrea să ştie Sorin Oprescu este că oamenii s-au săturat să ia partea unuia sau altuia dintre politicieni, în bătăliile lor politice. În 2016, dacă conflictul continuă, nu doar că bucureştenii nu îl mai vor vota pe Sorin Opescu, dar vor refuza să mai voteze orice alt politician. A doua problemă este legată de stabilirea priorităţilor bugetare – ce trebuie făcut din banii bucureştenilor. Această ceartă dintre primari nu poate masca faptul că nu există o strategie după care sunt cheltuiţi banii bucureştenilor. Că banii celui mai bogat oraş din România se duc pe panseluţe şi studii de fezabilitate pentru autostrăzi suspendate. Adevărul este că până nu se va face un audit al modului în care Primăria Capitalei cheltuieşte fondurile din fiecare an, nu vom şti cât de gravă este problema. Este exact ca într-o companie care ştii că este cariată, dar până nu faci un audit, nu ştii ce mai poţi salva.

Care este drumul înainte? Fără doctor, pentru că doctorul Oprescu înseamnă pentru Bucureşti, acum, doar risipă, lipsă de viziune şi război politic. Eu, unul, sper să candideze anul viitor la prezidenţiale, aşa cum spun unele zvonuri, pentru că Bucureştiul are nevoie de un alt primar.

Guerilla Small Business – despre cum sa faci din…nimic, bici

Cu atâtea subiecte importante în presă și pe capul nostru cum ar fi dosarul transferurilor în fotbal și terenul lui Gigi Becali pe care l-a cumpărat Mcdonalds, este tot mai dificil să vezi în afara agendei, spre ce este mai important.  Think outside the box, cum s-ar spune!

Cred uneori că trăiesc în două Românii una superficial-senzaționalistă, zgomotoasă, și balcanică până în măduva oaselor și altă Românie, reală, vie, activă, consistentă, care nu doar cugetă la viitor, ci și-l construiește. Spun asta pentru că săptămâna trecută am avut o întâlnire interesantă făcută sub umbrela Romanian Business Accelerator – “Guerilla Small Business” – în care tineri care vroiau să-și deschidă o afacere au vorbit  cu antreprenori tineri care deja au experiența unei afaceri de succes.

A fost interesant, pentru mine și colegii mei de la RBA ca organizatori, nu doar să auzim povestite de noi, experiențele prin care am trecut și aventurile dificile ale punerii pe picioare a unui business, ci să ascultăm şi să vedem puse pe hârtie, planurile de business ale celor mai tineri cu 10-15 ani, dar care vin repede din urmă, ca o nouă generaţie de antreprenori. Sloganul RBA „we bring experience to the smartest” s-a dovedit real, nu doar slogan.

Întrebarea logică, la finalul discuției, de la cei care acum vor să înceapă o afacere, a fost: ok, care este următorul pas? Cum puteți voi cei care aveţi experienţă să ne învăţaţi concret, pe noi, mai tineri, care acum vrem să începem, ce greșeli să nu facem și ce reguli trebuie să respectăm pentru a avea o afacere?

Iar răspunsul meu și al colegilor mei de la RBA a fost să transformăm discuția liberă într-o serie de module de aprofundare a “tainelor” deschiderii unei afaceri, prin cursuri de business training și mentorship.

De ce business trainning? Pentru că eu cred că dincolo de inspirație, este transpirație și oricât de genial ai fi în business, trebuie să cunoști și să înveți niște reguli și să eviți niște greșeli simple. Pe scurt, pentru că experiența mea ca antreprenor și experiența colegilor mei de la RBA poate fi sintetizată într-un set de reguli și de sfaturi simple care sunt utile pentru începerea unei afaceri. Aceste reguli și sfaturi pe care eu, ca antreprenor, nu le-am știut și nu le-am avut m-ar fi putut ajuta să evit o parte importantă a greșelilor pe care le-am făcut la început. Nu a venit nimeni să-mi spună “vezi că trebuie să cauți mereu să adaptezi produsul după piață ca să vinzi!” – am învăţat pe propria mea piele.

De ce mentoring ? Pentru că eu cred că, dincolo de transpiraţie, este inspiraţie (contrazice, ce-am spus mai sus, ştiu; dar tocmai asta este frumuseţea, că nimic nu este rigid-fix în viaţa ca şi în afaceri şi asta este o primă lecţie). Pentru că mentoring înseamnă mai mult decât învăţare, înseamnă ca un tânăr care are talent şi care simte că vrea să urmeze un model de business sau de antreprenoriat să facă asta îndeaproape pe lângă un om de business care are deja experiență. Este un fel de transfer de experienţă, bazat pe intituiție și inspiraţie, dar și aplicație practică.

Ce susţin prin toate astea? Susţine şi încurajez antreprenoriatul pentru tineri: deveniţi de cât se poate de tineri, proprii voştrii stăpâni iar provocările şi beneficiile vor fi din cele mai spectaculoase.

Ce înseamnă Guerilla Small/Young Business, pe românește ? – este arta de a face din…nimic, bici, care să și plesnească! Este fun, iar cine începe să facă asta, poate face și bani!

Va asteptam pe http://roaccelerator.ro/

Oportunități pentru tinerii antreprenori

Pe 16 mai 2013, în Aula Mare de la ASE, de la ora 16,00 are loc Guerilla Small Business – un eveniment organizat de Romanian Business Accelerator care reuneşte tinerii care vor să îşi înceapă o afacere şi antreprenorii cu experienţă şi de succes. Obiectivul pe care îl urmărim prin acest eveniment este să oferim suport pentru noua generaţie de antreprenori. Evenimentul este adresat tinerilor iar tematica este legată de: capcanele micii afaceri, cum să faci bani pe propriile picioar, cum începi o afacere, cum să o creşti şi care sunt regulile de aur ale supravieţuirii în afaceri.

Deja şi-au anunţat participarea peste 20 de antreprenori cu mare experienţă, iar ceea ce urmăresc acum este ceea ce americanii numesc:„last action call”; adică o invitaţie la acţiune şi implicare adresată tuturor antreprenorilor.

Primul argument pentru participare pe care îl dau este unul subiectiv: sprijinirea tinerilor care au idei mari, dar au, momentan, resurse reduse de experienţă, de perspectivă şi de bani. Aceşti tineri au nevoie de sfaturi pertinente şi de experienţa celor care au deja succes. Aceste sfaturi nu se găsesc în cărţi, ci pot fi obţinute doar printr-un dialog deschis cu acei oameni de afaceri care s-au confruntat deja cu problemele tipice care nu sunt prezentate în teorie.

Al doilea argument este însă unul pragmatic şi ţine de necesitatea de a găsi platforme comune pentru a avea un mesaj legat de priorităţile economice ale României. Indiferenţa administraţiilor guvernamentale a produs un început de organizare a mediului de business: oamenii de afaceri se asociază pe platforme civice pentru a-şi promova interesele şi pentru a-şi face cunoscute oportunităţi.

Vorbim, deci, nu doar despre un start-up pentru tineri, ci şi de un start-up pentru oamenii de afaceri care trebuie să se asocieze pe astfel de platforme civice, cum este şi Romanian Business Accelerator. Mediul de business nu face grevă și nu iese în stradă în faţa guvernului. Soluţiile pe care le avem este să ne organizăm şi să ne susţinem cu o voce unitară care să repete problemele existente până când guvernarea, oricare ar fi, se satură să audă şi face ceva.